Pentru mine funcționează la fel de bine ambele forme ale verbului. De câțiva ani mă tot provoc – din curiozitate sau din dorință de a-mi testa limitele – voinței, răbdării, minții, corpului.
Oare câte articole pot să scriu? Câte zile fără cafea voi rezista? Dar fără zahăr? Dar cu sport? Și câte cărți? Mai multe decât anul trecut?
Cred că vine și din mediul corporativ în care îți setezi obiective clare la început de an. Adevărul e că și pe acele am tendința să le depășesc, fiind în aceeași competiție cu sine.
Tot anul 2017 a fost un lung traseu de fugit după obiective, de depășit așteptări, iar la final de decembrie, devenind un zombie care doar despre conferințe și deadline putea să vorbească, mi-am promis că o voi lua mai ușor la început de an.
Și, iată-mă, la început de an m-am pomenit notând o lungă listă de obiective personale pentru 2018.
Așadar, dincolo de echilibrul perfect de somn, sport, alimentație și apă, mi-am setat și 2 provocări mai mari.
Prima e legată de lecturi. Rămân la cifra de 40 de cărți și în 2018, iar în acest an îmi propun să adaug ficțiunii și niște cărți de specialitate, că tot se strâng pe raft.
Cea de-a doua provocare îmi pare mult mai interesantă. În următoarele luni (minim trei) mi-am propus un Shopping Detox. Vine din sentimentul că demult am trecut limita de „suficient”, iar lucrurile încep să pătrundă în spațiul meu personal. Pe lista de interzise se găsesc:
- Haine
- Accesorii (mai ales cercei)
- Cosmetice (grație job-ului am ajuns să am un stoc atât de mare, încât ar fi păcat să nu le folosesc până expiră)
- Cărți (în condițiile în care am vreo 50 de cărți necitite și un Kindle plin de to-read)
- Ceaiuri (e și aici o colecție impresionantă).
***
De cât de multe lucruri avem nevoie să fie suficient?
