Te rog, nu mă judeca pentru că m-am oprit din luptă.
Oboseam prea mult luptând, iar când dădeam jos pumnii, argumentele sau sabiile, nu mai aveam puteri să mă bucur că am învins.
Să-ți povestesc mai bine, că am învățat echilibrul. De-ai vedea cât de elegant îl păstrez în interiorul meu, nu ai mai vorbi niciodată cu mine despre războaie. La cel fizic mai am de lucrat.
Între patru pereți și o oglindă am învățat că puterea este ușoară și vaporoasă. Ea nu constă în a ține pe umerii tăi toată greutatea Universului.
Uneori puterea e… să te poți ține pe tine. Pe un picior. Pe vârfurile degetelor. Și să îți zâmbești.
No Comment! Be the first one.