Te salut din orașul de pe litoral. Sunt în apropierea portului, la o masă mică de la terasa unui restaurant georgian în care iarăși nu s-au găsit khinkali. Azi nu am găsit nimic din ce-am vrut să mănânc, nici khinkali, nici manti. Mi-au adus un suc de rodie și grapefrut, și o parolă de internet ce abia respiră. În schimb umerii mei arși în forma bretelelor de rucsac au timp să se odihnească de la soare.
Orașele pe mare au scop terapeutic. Și nu-mi pasă că aici vin corăbii, se pescuiește și se scaldă. Mie-mi sunt suficiente câteva ore de plimbare prin el. Să-mi ard nasul și umerii, să simt aerul sărat și vântul dinspre mare, să merg cu picioarele goale prin valuri, nisip și scoici.
Dacă simți că eu cad, du-mă la mare și plimbă-mă pe mal.
De această dată nu am căzut, dar un pic de profilaxie nu strică.
No Comment! Be the first one.