Inspiri-expiri

E o regulă a Universului.

Inspiri cuvinte, expiri cuvinte.

În provocarea mea de 500 de cuvinte pe zi îmi reuşeşte să scriu doar cuvinte despre cuvinte. Iar seara mai consum un shot de cuvinte în locul unui păhar plin de linişte.

E un vârtej. În mijlocul lui o fată cu un sac de provocări, reguli, stilistică, diacritice şi restul lucrurilor extrem de utile şi obositoare. Iar cuvintele ca un roi de albini fac cercuri în jurul ei.

Într-o vineri, voi pune oamenii pe Mute. Voi lăsa de pe umeri sacul, voi porni non-conformismul lui Brautigan sau Vişniec (ştiţi, de-acela care se aranjează în versuri fără vreun semn de punctuaţie) şi mă voi scufunda în el.

Ah da, şi voi lăsa la o parte ochelarii, să nu văd toate cratimele lipsă.

Şi atunci, la final de zi voi putea, scrie un text extrem de bun. Pe pagina albă de Word voi înşira un text, format din sunetul apei curgătoare, a cafelei ce dă în clocot, a inimii ce bate prea rapid…

Şi îl veţi citi neapărat.

Poate mâine?