Eu cred că doar în copilărie știm ce vrem să devenim cu adevărat. Doar atunci nu ne gândim la cât vom câștiga din job.
Eu am oscilat între scriitoare și istoric.
Ambele profesii îmi păreau strâns legate de povești (povești reale sau inventate, din trecut sau din prezent). Le poți analiza, perinda, reinventa…
Poți trăi în câteva secole concomitent, poți scrie despre orice etapă din istoria omenirii.
***
Liceul mi-a trezit ura față de istorie.
A dispărut undeva tot farmecul și toate poveștile, lăsând doar conspecte seci și teme din manual foarte sofisticate. Cum aș putea să iubesc istoria, dacă îmi trezea atâta frică…
***
Au trecut aproape 10 ani de când am absolvit liceul.
Am descoperit cea mai bună metodă de a învăța istoria… și geografia.
Setea cu care studiez fiecare oraș nou, construcțiile lui, arhitectura… operele de artă.
În fiecare din ele caut locuri istorice, iar o parte aflu din biografii și scrisori.
Fac trasee și învăț mai mult decât aș putea afla din manuale.
Altceva,
Altfel.
***
Poți însuși obiectele din programa școlară mult mai târziu.
Altfel,
În propriul tău stil.
P.S. Profesorii de istorie ar putea fi mândri.
