Iată ce a mărturisit Doina:
„De mica visam să scriu. De la 7 ani scriam poezii în caiet, de la 12 – povestiri pe maculator, apoi le culegeam și la calculator. A fost logic să creez un livejournal la un moment dat, apoi și o „agenda online” pe un site, deschis de o echipă creativă din Bălți. Blogul a apărut în 2009 pe site-ul redacției la care lucram pe-atunci, ca un experiment mai degrabă. Nu știam cum să scriu altfel decât poetic și nu știam ce va urma. Din păcate, blogul a fost șters de pe site-ul redacției, însă arhiva s-a păstrat.
Timp de două săptămâni eram în căutarea unui titlu, știam din start că nu voi alege adresa cu nume și prenume, analizam denumirea de „Blog banal” și „Something to say”. Toate păreau neinspirate sau greu de ortografiat. „Scris de mână” a venit foarte spontan. Țin minte că am sunat imediat un prieten, care discuta cu mine denumirile, l-am trezit din somn ca să-i povestesc la ce variantă m-am oprit.
Scrii ceea ce citești Dacă citești literatură bună, ai și un stil mai rafinat.
Eu vin din familia cititorilor împătimiți, mama e filolog după prima specialitate. Am citit mult înainte de a începe să scriu, iar textele mele de la bun început erau analizate de un specialist, astfel dezvoltându-se stilul.
Am cunoscut și oameni care au învățat să scrie, însă le este mai greu să-și dezvolte un stil. De regulă ei scriu corect, însă textul le este sec, îi lipsește un gust.
Eu nu decid postarea se scrie singură. Când am deschis blogul eram sigură că voi scrie în rusă,însă acum petrec mai mult timp între vorbitorii de română, am început să citesc mai mult în română. Din acest motiv public tot mai des texte în română. E limba perfectă pentru a scrie despre sentimente, în rusă scriu ceva mai dinamic, mai umoristic sau mai informativ.
Sunt texte relativ scurte despre oamenii, orașele, întâmplările, văzute prin ochiul meu miop. Poți accesa blogul meu, dacă vrei să servești un text poetic la o cafea sau dacă ți s-a făcut sete de metafore în acest oraș gri.
Sunt foarte selectivă. Nu scriu despre alcool, politică, economie, evenimente glossy, unele dintre ele nu consum, în celelalte nu pricep prea multe. Aș minți, dacă aș vorbi despre ele. Nu vreau să repet ceea ce au mai scris mulți alți bloggeri din Moldova, mai bine păstrez literele pentru o postare mai personală.
Da, blogul poate fi meserie. Eu, însă, nu tind să-l transform în meserie. E un hobby, o sursă de exprimare, o culegere virtuală de texte. Dacă ar fi prea comercial, și-ar pierde personalitatea.
Aș vrea mult să fac blogul bilingv, ca să poți alege să citești toate postările în rusă, sau în română. Pentru un blog de călătorie sau modă poți mixa texte în două limbi în același articol, pentru un blog artistic trebuie să le separi. La fel, de anul trecut coc idea unei rubrici despre oameni simpli, dar interesanți. Am în gând și câteva personaje deja, dar încă nu m-am apucat de implementare”.
