*Acest articol a apărut anterior pe www.haibun.md
Așa s-a întâmplat că Doina a pornit pe urmele celor mai cunoscuți scriitori. Nu, nu s-a apucat de romane, deși scrie poezie și proză de mică. Ea a început să „colecționeze” cafenelele vizitate cândva de faimoși scriitori. Totul a început la Praga: „Praga este pentru mine orașul lui Kafka, Kundera și a celei mai frumoase biblioteci din lume. În astfel de oraș nu poți să nu simți literatura și să nu interacționezi cu ea. Am încercat să simt prezența scriitorilor în acel oraș. Am găsit informațiile despre localuri într-un ghid turistic și am pornit în căutarea lor. Curios, dar acele locuri au rămas mai vii în memoria mea și m-au impresionat mai mult decât atracțiile turistice din lista standard. Nu aș vrea să exagerez totuși că aș deveni un fel de „groupie literar”. Aș vrea ca locurile dragi ale scriitorilor să completeze imaginea pe care o am despre ei, dar și cum văd eu opera lor”.
Acolo a descoperit Cafe Louvre (1902) unde și-au dat numeroase întâlniri nume mari din literatură precum Franz Kafka, Max Brod, Karel Čapek, dar și fizicianul Albert Einstein. Doina mai spune că deși localul era aproape gol, mirosea a istorie. Începând cu meniul care-ți spune povestea acelui loc și terminând cu suvenirurile pe care proprietarii le-au pregătit pentru turiști.
Tot în Praga a găsit și localul Montmartre (1911) situat pe una din străduțele lăturalnice ale orașului. Aici nu găsești indicii că ar fi fost cândva locul preferat al lumii boeme, dar are un aer autentic și de antichitate, fiind și locul unde Franz Kafka își întâlnea camarazii literați.
„Astfel de locuri mă inspiră să scriu pe blog și mă ajută să descopăr scriitorii mei preferați altfel. De la Praga am revenit îndrăgostită de Kafka (o dovadă aici). Locurile lui dragi, muzeul, orașul, cafenelele mi-au creat un altfel de personaj, mult mai apropiat de Eminescu, de exemplu. Astfel, am reinterpretat ce am citit. La fel, e foarte interesant să regăsești semnele acelor locuri în opera scriitorilor sau poate eu sunt atât de sentimentală și atașată de trecut.”
Un alt loc inspirațional pentru Doina a fost și patiseria Cova (1817) din Milano care se regăsește în romanul „Adio arme” de Hemingway. Din cauza că este mai aglomerat, Doina povestește că i-a fost greu să simtă din istoria localului, dar a găsit o soluție: „Patiseria Cova de la Milano a fost foarte aglomerată și scumpă. Mă așteptam să-mi agăț privirea de ceva istoric, să simt de ce ar ajunge acest local pe paginile romanului „Adio arme” de Hemingway. M-am ridicat de la masă, am făcut câteva cercuri prin cafenea. Am comandat un espresso la tejghea și am înțeles totul. Acele câteva clipe au fost mult mai memorabile.”
Doina vrea să-și continue aventura și în 2017. Chiar dacă nu și-a planificat destinațiile, știe ce are să caute: „Barcelona lui Zafon, Madrid-ul lui Hemingway (acolo aș putea face un adevărat traseu prin locurile preferate ale scriitorului, noroc că a fost petrecăreț). Aș vedea Oxford-ul și locurile lui Tolkien.”
