Odessa este o iubire provincială, demult uitată.
Știi, de parcă ai cunoscut cândva un oraș chipeș, sufletist, dar provincial. E aventuros, și știa să jongleze cu cuvinte, te alinta cu valuri și apă sărată, te orbea cu clădiri și străzi pavate.
Ai crescut mare, te-ai mutat la Chișinău, te-ai obișnuit cu nuanța gri, ai văzut București și Sofia (gri și ele), și ai uitat de marea iubire, pe care ai simțit-o cândva, în adolescență. Ai avut aventuri cu alte orașe, ai visat la capitale mari, ai pus bani de-o parte ca să vezi frumuseți îndepărtate.
Iar apoi, ți-ai reîntâlnit iubirea…
***
Odessa m-a întâlnit modestă, provincială. Cu case urâte, o stradă întreagă pe care oamenii își vând averea, exact ca la Gara Feroviară din Chișinău.
Se obișnuia cu mine și se lăsa descoperită modest.
Treptat apăreau pe străzile ei localuri frumoase, cu concept și meniu deosebit, cu denumiri amuzante, cu design sugestiv. Apăreau și clădiri mai vechi, frumoase de-ți taie inima.
O fotografie postată de Doina Babcinschi (@scrisdemana) pe
Iar apoi a fost marea…
***
Unui oraș cu mare îi poți ierta totul, și străzi murdare, și o plajă mai neîngrijită.
Mă bucur mult că Odessa a rămas atât de provincială, astfel a reușit să-și păstreze latura sufletistă, umorul său specific, oamenii săi deosebiți.
***
Odessa poate fi cântată în diferite limbi,
Dar nu se traduce în niciuna…
No Comment! Be the first one.