Mama crede că nu exiști

O femeie atentă la detalii și oameni, mama mea crede doar în existența celor cu care mă vede, cu care vorbesc la telefon, mă plimb ori ies la cafea.

E sigură că te-am inventat. Că într-o zi, obosită de bărbați superficiali am dat de un virus ori robot, care-mi scrie mesaje profunde.

În perioade în care reapari cu un suflu proaspăt, te citez des și chiar povestesc oamenilor discuțiile noastre, deoarece nu seamănă deloc a dialoguri contemporane.

Suflete, reincarnare, călătorii în vis, întrebări spontane… și niciodată banalități.

„Doina are un prieten imaginar” – zice mama, dacă e întrebată ce mai fac, și dă ochii peste cap.

„Ar putea fi spion, – îmi zice o prietenă… Ești sigură că l-ai întâlnit?”.

Sunt sigură.

Nu mai știu în care viață și în care dimensiune.

E posibil că pentru a obține interlocutorul meu perfect s-a mixat un bărbat real, cel imaginar, un virus și un robot.