O viață fără greutăți te înfrumusețează doar dacă ești hippie ori adolescent. Doar cu aceste scuze societatea îți permite să nu complici lucrurile.
La celelalte vârste, statuturi și cazuri ești obligat să lupți cu ceva, să înfrunți, să fii nevrotic, să ai insomnii, deoarece astfel dovedești că exiști. Deoarece viața – cum spune lumea – e o luptă continuă. Nu am memorizat cu ce.
Pentru a nu fi judecat de societate trebuie să ascunzi strălucirea din ochi, să emiți oboseala și să te plângi pe job, șefi și salariu. În caz contrar oamenii ar putea crede că viața e o plăcere pentru tine, iar cei ce trăiesc pentru plăceri sunt paraziți și trebuie nimiciți.
De la oameni înțelepți am învățat să nu mă sacrific, să nu lupt cu mine și să nu mă ajustez la reguli și standarde. Și deoarece demult am ieșit din vârsta adolescentină, uneori mă prezint drept hippie.
Grijile și conflictele interioare încerc să le convertesc în furtuni, care înfrumusețează o femeie mai bine de orice rimel ori fard de obraz.
Uneori trebuie să te macini puțin… pentru complexitate.
No Comment! Be the first one.