Oare știa Universul că va renaște, când a fost dezmembrat? De ce suntem siguri că ne vom reveni după ce o explozie ne-a stricat în bucăți?
Tot mai cred că întâlnesc oameni, deorece trebuie să facem schimb de ceva. Să le ofer emoții, să-mi iau experiențe în schimb.
Şi tu, primul necunoscut pe care l-am salutat după marele meu big bang…
Ce ți-ar putea oferi o femeie, care trebuie să se vindece. Care a uitat cum se vindecă… Care a pierdut atât de mult, încât nici nu mai știe ce stăpînește? Ce mai poți lua din acest mic univers, descuiat şi ars până la ultima stea?
Dialoguri iluzorii? Excursii prin scrumul unei lumi?
Ce mi-ai adus? Ce ai adus în Pompeii meu mic, plin de fum și cenușă?
Speranțe? Texte scrise de mână? Un exemplu masculin de mine, aşezat la masa de scris?
Cu ce ai venit?
Stai. Nu divulga secrete.
Dacă știi cum se tace, ia loc lîngă mine. Vreai să vezi cum renaște un Univers?
