Confesiunile unui avion de hîrtie
Sunt foaie de caiet. Nu pot atinge decît înălțimi poetice, să oglindesc și să păstrez vise străine.
Pentru a-mi depăși condiția am învățat să-mi îndoi personalitatea, să mă pliez în compromisuri.
An de an încerc să-mi păstrez libertatea spirituală și tot o pierd. Va trebui să o cos de mine, ca o mănuşă în copilărie… să simt cusătură şi sub piele, să fie încrezută în fiecare nod.
Dă-mi voie să zbor… să mă rup din cotor, să las în urmă clamele şi blocul de foi…
Permite-mi să bat poteci aeriene. Să sculptez figurine în nori.
Renunţă la cătuşe şi ancore. Nu mă lega de realităţi, te rog. Mi-am crescut aripi puternice, să plutesc fără teamă la o răscruce de vînturi…
Libertatea are nivele. Și ceruri.
No Comment! Be the first one.