Despre iubiri triste

Orgoliul este un accesoriu adolescentin… ca şi brăţări din cauciuc ori cercei din plastic colorat. Trebuie să renunţi la timp.

Unele iubiri sunt triste… inspirate din poezia lui Minulescu. Cu triolete, ode, aşteptări şi vise pe un ţărm de mare…

Unii oameni sunt egoişti. Niciodată nu întreabă, dacă îi aştepţi, dacă vreai să-i vezi în viaţa ta. Deschid uşa cu piciorul şi se fac comod chiar în mijlocul inimii. Practic şi eu aşa metodă.

Unele discuţii sunt necesare… ca şi un punct la finele unui capitol. Cînd vrei să începi ceva, trebuie să te asiguri că toate poveştile trecute au căpătat un sfîrşit logic.

Unele zile au o altă dată decît cea din calendar. Se recuperează peste ani.

Unele cuvinte trebuie rostite. Altele nu. Trebuie să înveţi să le alegi cu grijă.

Unele femei trebuie să trăiască în cărţi ori în drame. Deoarece creează situaţii şi rostesc replici demne de un regizor din Hollywood.

Şi trebuie să permiţi.

Să accepţi.

Să pui puncte şi semne de exclamare.

Să apari în realităţi străine şi să-ţi faci loc în vieţile altora.

Ca la 60 de ani să ai ce nota în memorii.