Category: Ghete călătoare

Satul cu o singură stradă și poveștile lui (RO/RU)

Fraza „eu scriu” are o mulțime de conotații. Uneori o spun cu mândrie (mai ales după un capitol bun) sau visător (când îmi imaginez coperta și continuarea poveștii), uneori e tristă sau vinovată (când aleg să fac altceva și evit scrisul). În Grecia pentru prima dată m-am îndoit că trebuie să scriu. Eu, care mereu am ce spune, eu care simt atât de intens, chiar nu pot schița o poveste în care să se regăsească copacii de lămâi și portocal, motocicletele și ruinele?

Odată ajunsă la malul Aeginei respir ușurată. Iat-o, inspirația mea, ascunsă pe o insulă leneșă. Valiza mea se plimbă zgomotos pe străzile înguste, peste tot se aude sunetul motoretelor. O bătrânică a trecut pe alături, a parcat motoreta și a intrat în biserică.

Peste o oră de plimbare și încă 25 minute în autocar eu ajung în Agia Marina.

Pe terasa barului „Marina” beau cafea cu lapte, iar cuplul de britanici pe care i-am cunoscut acum câteva minute servesc ouzo și mă prezintă prietenilor săi:

– This is Doina, our friend from Moldova.

Ambii povestesc repede de ce au decis să se mute din Londra pe insulă, ce souvlaki gustoși se prepară în barul de vizavi, ce pâine gustoasă se găsește la brutărie. Karen scoate din pungă o sticlă cu ceva transparent și îmi toarnă raki de casă.

– Vezi acest magazin? Fiul proprietarei lucrează în Germania la o bancă, dar vara vine și o ajută. E atât de frumos! El stă în magazin și zâmbește, iar femeile vin la cumpărături, atrase ca de magnet. Iar acel cuplu… au adăpostit un câine pe care l-a hrănit toată strada.

O dată la câteva minute trece o motoretă sau o mașină și toți de la masă încep să fluture din mâini salutând prietenii și vecinii.

Pe această stradă – de la restaurant la biserica în care încap până la 10 oameni – au loc cele mai importante întâmplări. În Agia Marina stau permanent doar 57 de oameni, iar restul – vin din alte localități ale insulei.

– Pe mâine, miss, – îmi zice proprietarul cafenelei. – Vă aștept la micul dejun.

Hotelul meu e situat la doar 400 metri de mare, iar camera are balcon cu priveliște spre mare și grădină. Nu găsesc un argument mai bun să-mi fac un ceai și să scriu ceva…

Мое «я пишу» имеет множество полутонов. Иногда это гордое и немного высокомерное (когда глава выходит очень хорошей) или мечтательное (когда я представляю себе обложку и продолжение истории), иногда оно грустное и виноватое (когда я решаю всевозможные дела, а за письмо все никак не сажусь). В Греции я впервые за долгое время засомневалась, что мне нужно писать. Я ведь всегда нахожу что сказать, я же чувствую много, разве я не могу набросать историю, в которой гармонично сплетутся лимонные деревья, блестящие мотоциклы и руины?

Как только паром «Ахей» прибыл к берегам Эгины и вздохнула спокойно. Вот оно, мое вдохновение, в ленивом греческом острове с узкими улицами и домами, выкрашенными с проплешинами. Чемодан стучит по вымощенным тропинкам, а ему вторят урчание мопедов. Только что мимо проехала старушка на скутере, припарковала его на моих глазах и вошла в церковь.

Через полтора часа прогулки и еще 25 минут в автобусе я попадаю в Агия Марину.

На террасе бара «Марина» я пью кофе и молоком, а пара британцев, с которыми мы познакомились пару минут назад потягивают узо и уже представляют меня своим друзьям:

– This is Doina, our friend from Moldova.

Они наперебой рассказывают мне как решили переехать на остров из Лондона, какие вкусные сувлаки в баре напротив, и какой хлеб пекут в булочной. Карен ставит на стол бутылку с чем-то прозрачным, наливает мне в пробку и заставляет попробовать домашний раки.

– Видишь, магазин – сын его владельцы работает в Германии банкиром, но приезжает сюда летом и помогает ей. Красавец, просто стоит и улыбается, и женщин как магнитом тянет туда. А вот ту пару видишь? Они приютили уличного пса, которого подкармливала все улица.

Раз в несколько минут, слыша звук скутера или проезжающей машины они начинают махать руками приветствуя друга или соседа.

На этой улице – от ресторана до церквушки, в которой с трудом уместятся 10 человек – происходят все самые важные действия. Тут всего 57 местных жителей, остальные – приезжают из других населенных пунктов острова.

– До завтра, мисс – говорит хозяин заведения. – Приходите на завтрак.

Мой отель всего в 400 метрах от моря, а в комнате – балкон с видом на сад и море. Наверное, нет лучше повода заварить чай и сесть что-нибудь написать.

4 стихий Бухареста

В рамках проекта Experience Bucharest мне подумалось, что привычные категории – что увидеть, что привезти, где отдохнуть – уже скучны. Поэтому мое видение Бухареста легче разделить на стихии.

Настроение

Бухарест – город настроения, он отлично отражает то, с чем ты приходишь к нему, будь то магия, бунтарство или усталость. Каждый раз в этом городе я отыскиваю часть себя, которую особенно не хочу принимать.

В этот раз Бухарест походил на огромный калейдоскоп. Покрутишь немного в руках, и уже иное настроение. Смотри, вот его ностальгическое, грустное лицо. Ты видишь его в серых тяжелых многоэтажках, словно специально украшенных надписями и текстами, чтобы добавить угрюмости.

Поверни еще чуть-чуть, и серая коммунистическая история обретет светлую наивность и романтический флер. Ты пройдёшь по спальному району каких десятки у твоей родной стране, но тут ты сможешь найти ещё и крохотный парк названия улиц которого заставят тебя улыбнуться – улица влюбленных, улица цветов, улица поцелуев. Вперед по одной из них, пока не пойдёшь до старой водяной башни. Так город с наивной улыбкой на сером лице, сталкивает тебя со страхами. Я могу быть и таким, говорит тебе он.

   

Scrisoare de pe litoral

Te salut din orașul de pe litoral. Sunt în apropierea portului, la o masă mică de la terasa unui restaurant georgian în care iarăși nu s-au găsit khinkali. Azi nu am găsit nimic din ce-am vrut să mănânc, nici khinkali, nici manti. Mi-au adus un suc de rodie și grapefrut, și o parolă de internet ce abia respiră. În schimb umerii mei arși în forma bretelelor de rucsac au timp să se odihnească de la soare.

Orașele pe mare au scop terapeutic. Și nu-mi pasă că aici vin corăbii, se pescuiește și se scaldă. Mie-mi sunt suficiente câteva ore de plimbare prin el. Să-mi ard nasul și umerii, să simt aerul sărat și vântul dinspre mare, să merg cu picioarele goale prin valuri, nisip și scoici.

Dacă simți că eu cad, du-mă la mare și plimbă-mă pe mal.

De această dată nu am căzut, dar un pic de profilaxie nu strică.

Rediscovery. Meet me

Meet me, young and emotional on the front seat of a big white car with the seat belt fastened. I don`t know yet that this road trip will turn out in something more than just a ride. Where can a piece of fresh soft cheese with salt eaten in a sheepfold for breakfast, some fallen apples collected from the ground in a monastery garden for lunch, Sambuca near a bonfire for dinner lead to?

***

“Rediscovery” was an 8 days trip to the hidden and unreachable places of Moldova. We are four of us in our team and we don`t have a plan. We are enjoying the ride along the landscapes of Moldova, hills, caves, cliffs, along a land of sunflowers burnt to ash, turning into an apple orchard, where we stop to steal the round shiny fruits.

We drive slowly through a small village looking for stories. It is a special one in the whole country; old believers – a thousand of a kind, sunny people. Small houses with open gates and doors, dusty roads, barefoot kids playing with pumpkins and corncobs.

We stop near an old Soviet car with two people inside an attached open trunk. They are peeling the seeds out from the sunflower heads with their bare hands and black small seeds fall in a sack at their feet.

– The real happiness, – a woman tells us. – is that our children don`t leave. Young people fall in love with locals and come to Pocrovca to build a life. They don`t look for work in other places. There is always work to be done here.

After forty minutes, we turn on the engine and I hear the crunch of gravel under the wheels as a melody of sunflower seeds falling into the sack.

***

What do you imagine when you say “poverty”? Moldova has a description of it. It says: “Look at me, I am poor, but hardworking. I am poor, but calm. I am poor, so what?”

Somewhere in the north of the Republic, my mates wash the car. I, glossy and spoiled, lay down in the grass. My sneakers absorbed the dust of my tiny country. My brain absorbed stories. I will carry them with me like a tattoo, like a mark I connected with a local rustic reality. The reality in which the happiness is not an eternal introspective search, where happiness is kind and simple.

There are roads that can be reached just on one-side wheels of a car. They will frighten you; they will be disturbing and complicated. One day, you, the wanderer, the nomad, will come back to your comfortable nest, you will put on your expensive suit, and suddenly you will realize, that under it is another you. And you did a great journey to reach it.

Pictures: Andrei Moraru

9 days = 8 cities

Day 1. 

San Marino is calm as an aging man who knows what he can offer you. He is not begging for your attention. He is sincere and noble.

Day 2.

As to Rimini… Rimini is a man in his forties. He is handsome as hell, he lives in an old villa and he is rich. What you don’t know about him is that he takes his grand-grandfather’s boat from time to time and goes fishing. He comes home with tanned nose and cheeks and cooks the fish, shrimps, and mussels on the open fire for his big family. And to be honest, Rimini is totally my type ❤

Day 3.

Bologna is a nonna. A typical Italian one. She is plump, she has red round cheeks and messy hair. Her clothes absorbed the smell of food and have a lot of flour spots on them. She will feed you well, be sure.

Day 4.

Parma is a girl. A bit provincial and shy, but still attractive. Probably the lack of self-confidence is the reason people don’t appreciate her beauty.

Day 5.

Milano is the man you admire but you know you won’t have. He will seduce you with his good taste in architecture, and music, and fashion. Actually, his hobby is seducing.

Day 6.

Do you know that type of not attractive men that have a lot of women? Bucharest is such a man. He has a personality and a strong charisma. And, somehow, you forget he isn’t handsome.

Day 7-8.

Sofia is a middle-aged woman. She is into traditions and the smell of roses. One single thing creates the disharmony: she doesn’t embrace her age and tries to look younger, wearing brand logos on all of her streets. You can trust her by night, but in the daylight you will easily recognize her real age.

Day 9.

Warsaw is a man. A bit corporatist, well raised, with a good background in science, history, and music. All his wars are over, the scars are already wounded, but he represents the great example of how to revive and rebuild yourself after a struggle.

Day 10 

Home

Plouă-n Bucureşti

Plouă-n Bucureşti.

Peste toate străzile concomitent.

Peste Dacia, Amzei şi Inocenţei.

 

Nu toate ploile sunt sincrone.

Nu toţi oamenii vin cu poveşti.

Nu toate drumurile duc undeva.

Nu totul are un sens.

 

Plouă-n Bucureşti.

Peste toate cuvintele aduse de mine.

Nu a rămas niciunul.

 

Şi e

mai bine

aşa.

To a new city

Traveling to a new city is like entering the house of a new lover.

The desire, the anticipation, the fear:

– What if I am lost? What if…?

After a few days you will know:

Here’s the coffee, here the coffee cups are.

You will have the map of his body.

And the smell.

You will wear the smell of a new city, and of a new lover

Like a souvenir.

 

That’s why we make love

And that’s why we travel:

To steal the smell.

 

And they

Let us.

Woman leaving entrance door carrying two suitcases, low section

Kiev – poetic și murdar

Uneori ai nevoie să schimbi aerul și peisajul. Să te îndepărtezi de rutina zilnică, masa de birou, lista de însărcinări. Să vezi altceva, să îmbibi o altă cultură pe care s-o transformi ulterior în texte.

Eu căutam un oraș care să mă lase înmărmurită, care mă va frapa prin arhitectură, cultură, suflet. Am ales Kiev-ul și m-am dezamăgit.

***

Adevărat, capitala Ucrainei nu este orașul de care să te îndrăgostești instant. Mi-am adus aminte de călătoria în Polonia de la începutul verii. Eram plină de cuvinte și emoții, scriam în tren, în metrou, la hotel…

Încheiam vara într-un oraș la fel de gri cum este Chișinăul. Metroul vechi, oraș murdar, boschetarii dorm pe stradă, pe băncile din parcuri, fix în piața principală a capitalei, sculpturile din parcul pentru copii – distruse, pe strada pe care am fost cazată se pune asfaltul.

Îmi venea să plâng. De ce m-am rupt din apartamentul nostru mic și cochet pentru a căuta inspirația? Ce poate să te inspire în acest oraș, în care oamenii vin pentru rugăciuni?

***

Despre Kiev îți este greu să scrii.

Toate comorile lui sunt ascunse pe străduțe laterale, în parcuri mici, în ogrăzile caselor. Este plin de artă murală, de sculpturi cu sens. El păstrează amintirea unei țări puternice, dar și amintirea unui oraș în care s-au creat capodopere literare…

Aici a lucrat și a scris Bulgakov, a iubit Anna Ahmatova, și-a cunoscut soarta Osip Mendelștam. De Kiev a fost îndrăgostit Pasternak și Gogol, orașul l-a văzut pe Pușkin și Chopin.

După trei zile petrecute aici îmi lăcrimau ochii. Nu, nu pentru prezentul acestei țări, ci pentru trecutul păstrat cu atâta pasiune.

Am descoperit și o serie de excursii, uimitor de ieftine. La un preț mai mic de 4 euro te plimbai 3 ore cu un grup turistic și un ghid, ce-ți povesteau despre frumusețile ascunse ale orașului, istoria lui.

Mi-am făcut și o listă de lecturi, inspirate din Kiev sau scrise pe străduțele lui pentru a păstra o dispoziție potrivită pentru mai mult timp.

Dar inspirația? Din păcate, nu am găsit-o acolo.

 

Sindromul valizei din mijlocul camerei

Este atât de bine să ai o valiză în mijlocul camerei. Să pui în ea lucruri și așteptări, anticipând o aventură.

Eu fac valiza la timp… și o desfac imediat ce am ajuns acasă. Așa-mi pare că ies din poveste și revin mai rapid la viața cotidiană.

Ieri m-am impus să desfac până la capăt valiza din Polonia. Pentru că a fost o poveste pe care nu am vrut să pun punct atât de rapid.

***

Sâmbăta. 7.30.

Pentru prima dată simt cum s-au împletit limbile în capul meu. Îmi este greu să aleg cuvintele, îmi ia mai mult timp pentru structurarea unui gând. E clar, am obosit. Au fost 6 zile pe fugă, cu geanta în spate, cu o mulțime de locuri, teme, gânduri, oameni.

În mai puțin de 10 ore voi fi acasă. Pun ultimele lucruri în geanta mea. Mai am de vizitat câteva locuri înainte să plec.

***

Iar apoi, ca într-un film prost.

Autobuz. Bilet nevalidat. Taxatorul mă oprește în drum spre aparatul de validat. Mă înconjoare 3 oameni explicându-mi de ce nu e bine ce-am făcut. 40 euro, care puteau fi investiți cu un mai mare sens, pleacă-n bugetul polonez. Semnez pe cec.

Cu o cafea în Grădina de pe acoperișul Bibliotecii universitare și oglinzi, vânturi, presiuni, hărți, imagini, jocuri din Centrul de Știință Copernicus încerc să alung rușinea.

***

Această țară a fost bună, dar strictă cu mine.

***

Un aeroport neprimitor, oameni care se-nghesuie la ieșire din avion, la control de pașapoarte, la taxi…

Microbuz plin, pasagerii se ceartă.

Eu am lăsat valiza în mijlocul camerei pentru o zi în plus, de parcă mai sunt în călătorie.

Sau de parcă o aventură va începe curând.

Ziua în care nu am cumpărat nimic

Cracovia este somnoroasă și echilibrată. Nu te provoacă să zburzi de la un capăt la celălalt al ei. Nu se trezește mai devreme de ora 9, te lasă să o vezi la pas…

Eu m-am stabilit în cartierul evreiesc. Nu știu de ce. Am luat rezervarea, fiind încântată de interiorul hostelul-ului și de camera single la un preț foarte mic. Apoi mi-am dat seama că voi ajunge în jumătate de oră de la gară (prin ploaie).

Astfel, m-am pomenit în preajma tuturor atracțiilor triste. Pe cealaltă parte a râului se întinde piața cu unul dintre cele mai cunoscute monumente pentru victimele ghetto – cel cu scaune.

Era abia trecut de 9 și cartierul evreiesc dormea. Îi simțeai durerea atât de acut, încât am înțeles. Nu pot abandona acest oraș, care a decis să se dezvăluie. Deși nu mi-am pus pe traseul Fabrica lui Shindler, am decis s-o văd. Am urmat un cuplu de turiști, pentru că mp tem extrem de mult să intru în muzee triste singură.

La acea oră Fabrica a fost plină.

Te cufunda în atmosfera anilor 1930-1940, te plimba prin Cracovia veche – pavaj, fotografii, slide-uri, documente… foarte brusc te arunca în nazism. După colț descopereau că s-a schimbat podeaua, acum e presărată de swastici și flaguri roșii atârnă de pe tavan. Din nazism ajungeai direct în ghetto, frânturi de scrisori, povești, gemete, pietre mărunte pe podea, suflete sfâșiate… teamă.

Așa ajungi să-l descoperi pe Oscar Shindler, care a salvat vieți… mai mult, vezi fiecare viață salvată, citești numele oamenilor. Și atunci, eroismul lui nu mai este o cifră fără de importanță. Devine umanizată, și atinge mai tare.

Mă tem să înaintez în celelalte săli. Este dureros.

Fabrica – plânge. Asiști alături de ea la venirea armatelor sovietice, la destrămarea de ghetto.

Ieși afară. Expiri.

Uneori ai nevoie de duș rece, ca să recapeți unele valori, ca să uiți de altele.

În această zi, în care am fost atât de emoționată, nu am cumpărat nimic.