Category: Romanian

Verbul meu

Undeva se concentrează toate cafelele nebăute, promisiunile deșarte, oameni dispăruți, și revin în viața noastră în momentul în care avem mare nevoie de aventuri.

***

M-am născut în zodia oamenilor, care mereu se caută. Se încuie în propria scoică și încearcă să se cunoască. Am căutat cuvinte, ce m-ar putea descrie. Și am decis să fiu verb, frumos, reflexiv, la prezent – „mă aventurez”. Funcționează de-atunci, mă însoțește în deplasări, călătorii și drumuri, îl văd în alți oameni, plini de vânt și furtuni. Îl voi folosi pentru titlu de roman… la timpul potrivit.

***

În viață ai nevoie de reguli de punctuație. Mai multe exclamații și linii de dialog, mai puține verbe la viitor.

***

Unica dorință neschimbată din viața mea încă din copilărie e să scriu cărți. Niciodată pentru profit, doar pentru satisfacția sufletească, pentru plăcerea de a împărtăși cu alții tot amalgamul de cuvinte ce-l am în interior. Atunci îmi părea că toți sunt ca mine, setoși de a răsfoi o carte sinceră…

– Când eram mică visam să fiu prințesă, apoi scriitoare, – îi povestesc.
– S-au îndeplinit ambele, – îmi răspunde zâmbind.

Scriitor nu e o profesie. E o tipologie de suflete.

***

Uneori am poftă să-i povestesc despre copilăria mea, ce am petrecut-o între rafturi cu cărți. Am prietenit cu oameni maturi – Holmes, Karlson, Alice și Pălărierul Nebun, mai rar cu copiii…

Dar cum am mai spus, viața are nevoie de echilibru.

Am fost foarte matură la 5 ani, copilăria adevărată a început pe la 20.

 

*Articolul a apărut anterior pe www.alllady.md

Cine dedică poezii Chișinăului?

*citind “Antologic” de Eugen Cioclea, postum

Nimeni, probabil, nu mai vrea.

Poeziilor le șade bine, când sunt scrise despre un oraș mare și educat, cu străzi late, ce poartă denumiri melodioase într-o altă limbă.

Chișinăul nu iubește în versuri. Aici se trăiește, se lucrează și se simte în proză seacă, fără de adjective și figuri de stil.

Ne plac poeți triști, morți, sinuciși, romanticii incurabili, pe care-i plângem o dată pe an recitând poezii la bustul lor. În celelalte zile, prinși și preocupați de treburi casnice, nu mai citim poezii.

Dar poeții există.

***
Cartea potrivită m-a găsit. A adus cu sine catharsis, uimire, inspirație, sentiment. A trezit în mine ceva diferit, mai exact speranță și certitudine, că țara asta mai are suflet.

Am citit antologia de două ori, apoi biografia poetului, apoi articole și necrologuri. Și mi s-a făcut rușine, deoarece deja eram jurnalistă, și mă credeam informată, însă în realitate eram atât de departe de lumea literaturii, cea care mă tenta cândva, atât de mult.

***
Noi mai avem o mână de oameni, ce simt și nu se rușinează de aceasta.

Haideți să le cumpărăm cărțile. Să-i citim, să dezbatem, să scriem recenzii, postări și analize.

Să-i chemăm în proiecte, interviuri și emisiuni (nu și în top-uri).

Să publicăm gratuit și integral în online.

Să-i cunoaștem mai bine.

Să-i cunoască și cei ce vin după noi.

 

Cei mai buni designeri din Chisinau (partea 1)

Anul acesta a fost despre oameni, evenimente, decor. Am căutat local perfect pentru cină, lansare, petrecere, pentru prima dată am analizat pereții, tavanul și tencuiala unui local, și dacă am încheiat cu brio anul designului de interior, am decis să aflu mai mult despre oamenii, care stau în spatele apartamentelor frumoase, restaurantelor amenajate cu gust, dar și locurilor în care prefer să-mi servesc cafeaua. Pentru final de an am pregătit top 10 designeri din Chisinau și aș vrea să vă fac cunoștință cu acești oameni.

  1. Serghei Ciuprin

Serghei Ciuprin este arhitectorul principal și designerul biroului ARHINTEIRIOR. Are o experiență vastă în design, iar semnătura lui poartă localurile vestite din Chișinău – „Creme de la Creme”, „Flying Pig”, „Beermania”, „La Botul Calului”, „Leonardo da Vinci” și altele. Serghei a proiectat și strada pietonală Alexandru Diordiță din Chișinău. Lucrările sale pot fi văzute pe site-ul www.arhinterior.md

La o cafea cu Kafka, Hemingway și Einstein

A fost cel mai călător an de până acum.

În 2016 mi-am format un obicei nou. Cel de a vizita cafenelele vechi-vechi, în care și-au servit cafelele scriitorii mei preferați, unde și-au găsit inspirația și au dezbătut idei.

Cafe Louvre (1902)

La Praga m-am îndrăgostit… de Kafta personajul, pentru că pe scriitor îl știam de ceva timp. În muzeul lui în sfârșit i-am descoperit personalitatea, dramele și durerile. După un tur ghidat prin oraș cu echipa Avon România și Moldova, am evadat pentru o oră în oaza literară a orașului vechi. În Louvre x ani în urmă venea Enstein, iar Kafka și Max Brod își dădeau întâlniri.

Localul e elegant, cafeaua e formidabilă. El a fost aproape gol, însă era foarte clar că acest local este prezentat drept unul istoric. Își zice povestea pe meniu și vinde suvenire pentru turiștii curioși.

Franz Kafka, Albert Einstein liked this cafe. Me too. #coffee #wheninprague #localsmd #ashadetare #igmoldova

O fotografie postată de Doina Babcinschi (@scrisdemana) pe

Plăcere vinovată

Am fost descurajată, când m-am pomenit la specialitatea Activitate editorială. La ce bun am nevoie de redactare stilistică, corectură, tehno-redactare și machetare, dacă eu vreau să fiu scriitoare (jurnalist, în cel mai rău caz)?

Am îndrăgit design-ul de carte la un moment dat, dar refuzam să pierd timp corectând un manuscris.

tumblr_nbu6ozuigs1s538hbo1_1280

În timp am dobândit o plăcere vinovată.

Să-mi fac o cană mare de cafea cu lapte, să iau un text dezordonat și haotic, să-l schimb frază cu frază, virgulă cu virgulă, să tai cuvinte de legătură și să reformulez, pentru a obține o capodoperă literară.

Am aflat că, dacă iubești cu adevărat cuvintele, vei primi plăcere jucându-te cu ele, și că soarta știe mai bine unde-ți este locul.

La fel, am aflat că un mix dintre redactor și perfecționistă este insuportabil, când vine vorba de aprobat texte.

Ce să nu faci organizând un eveniment

După fiecare eveniment ai de învățat ceva.

Și organizatorul, și invitatul pleacă acasă cu concluzii, dar ce se întâmplă, dacă ei nu fac schimb de păreri.

Eu am făcut un top al problemelor întâlnite la ultimele evenimente la care am asistat.

  1. Invitații livrate prea târziu. Dacă nu știu că am fost invitată, nu am cum să-mi planific timpul. Astfel, voi rata evenimentul. Astfel de cazuri dau impresia că ai fost invitat în locul cuiva, care nu a putut veni.
  2. Panou foto neprofesionist. Conceptul unificat trebuie să se simtă în tot evenimentul, de la bilet la panou. Dacă panoul e prea plin de logotipuri nu vei vrea să faci și să distribui poze lângă el. Astfel organizatorul își pierde promovarea gratuită.
  3. Puțin poze postate. Dacă organizatorul preferă să posteze 20-30 poze de la eveniment, riscă să lase invitații dezamăgiți. Odată ce au zâmbit în camera fotografului, se vor căuta în poze. De fapt, figura principală a evenimentului nu este organizatorul, ci invitatul.
  4. Goodie bags goale. Dacă ai decis să oferi cadouri la plecare, ai grija ca aceste pungi să aibă produse bune, nu doar pliante și flyere. Mi s-a întâmplat să găsesc un produs necalitativ în goodie bag, cum crezi, am devenit client al acestui brand?
  5. Eveniment prea lung. Dacă evenimentul e mai lung de 3 ore, ai putea să te prinzi că a plecat jumătate din public. Invitații se plictisesc repede.
  6. Dress-code strict. De multe ori am refuzat să merg la un eveniment, deoarece avea un dress-code prea strict, impunând rochii de seară prea elegante (în anii în care noi purtăm adidașii la orice haină din garderobă). După părerea mea, smart casual sau cocktail sunt cele mai potrivite pentru evenimentele din Chișinău.

Nu afirm că evenimentele mele sunt perfecte, însă ele nu trec fără a primi vreun feedback după fiecare dintre ele.

Și o poză cu scenariul și elementele unui eveniment din iarna ce a trecut.

azg_0508

 

Maratonista

În fiecare zi alerg maraton… emoțional.

Pentru că sunt contaminată de boala secolului – graba.

Plec în călătorie și vreau acasă.

Încep o carte și mă grăbesc să aflu finalul.

 

Culmea e că am ajuns

Să nu mai suport o viață fără acțiune.

Stând întinsă pe iarbă îmi planific ziua de mâine,

Și în loc să savurez o activitate,

Mă gândesc la ce va urma.

 

Chiar vizionarea unui film

O combin cu manichiura, gătitul sau

Cu reîncărcarea paginii de Instagram.

 

Și din graba aceasta exagerată

Am învățat să scriu

Prea scurt.
da3ab7ebadf0159a5a5b581358844d64

Octombrie

Octombrie e luna de luptă cu cancerul glandei mamare.
Nu e o singură lună în an când trebuie să ne amintim despre această boală.
În iunie am fost la Marșul roz din Praga. Am mers coloană cu oameni implicați, deschiși spre donații, fiecare din ei a cumpărat un tricou social (aproximativ 10-15 euro bucata).
Imaginați-vă, 11.500 de oameni au donat bani pentru femei, care luptă cu cancer. Tot ei au procurat și niște baloane roz, și le-au dat drumul să zboare în numele femeilor ce au pierdut lupta.

***

În fiecare lună verific fișierul cu donații.
Nu sunt multe, dar numărul lor crește treptat.
Iar aceasta ne permite în fiecare an să facem fapte bune – să oferim femeilor proteze mamare (prin intermediul Hospice Angelus în 2014 și a Institutului Oncologic în 2016), să susținem campanii de informare și sensibilizare („Trăiește viața în roz” în 2014 și Run Pink în 2016), să tipărim pliante informative despre ecografii, mamografii, palpare și incidența cancerului și să le distribuim prin intermediul Reprezentanților și Liderilor Avon.
De la începutul acestui an am un plan mai grandios și foarte mult sper că în octombrie voi putea să spun despre el cu voce tare, pentru că va putea salva câteva vieți.
***
Dacă vreți să contribuiți la realizarea lui, puteți comanda (de la mine sau de la orice alt Reprezentant Avon) un ruj roz (75 lei) sau orice alt produs cu fundița roz din Broșura Avon.
Veți avea un produs util pentru voi, dar și veți ști că ați contribuit.
Iar în câteva săptămâni voi arăta fiecărui unde a plecat donația făcută de el.
Mulțumesc.

capture

Cu nasu-n telefon

Din păcate, fac parte din generația „cu nasu-n telefon”, din fericire – sunt plătită pentru aceasta.

***

Țineți minte timpurile când produsele media aveau un termen de valabilitate lung? Ba chiar erau valabile până ediția ziarului sau a revistei ieșea din tipar, ajungea în vânzare?

Eu am simțit această accelerație în job.

Dacă 2-3 ani în urmă îmi puteam planifica activitatea până la cel mai mic detaliu, iar dacă nu reușeam să realizez un proiect, îl puteam ușor muta pe altă lună… jobul m-a învățat termenul de real-time.

Uneori nu mai ai timp de poze profesioniste, texte redactate sau pauză de masă. Până „piepteni” o informație – ea expiră. Cel mai greu îmi pare să echilibrezi calitatea acestei informații cu timpul de livrare către consumator.

***

Pentru a face economie de timp o parte din însărcinări le fac de pe telefon. Astfel mă asigur că reacționez la timp și livrez informația în termeni necesari. Am învățat să lucrez din transportul public, din mers, în deplasări, în vamă sau la evenimente. Ciudat e că uneori de pe telefon rezolv la fel de multe lucruri, cum aș rezolva de la calculatorul de serviciu.

Spre, exemplu, dimineața în drum spre birou reușesc să fac postări pe Facebook și Instagram de pe pagina brandului, citesc și răspund la mail-uri, setez urgențele în calendar, pentru a le accesa de pe calculator.

Pachetul meu de la Orange include 1 GB de 4G.

Îmi este suficient pentru a rezolva întrebările legate de job, pentru a căuta inspirația pe Instagram când mă plictisesc undeva în oraș și nu am altă sursă de internet. Cel mai plăcut e că îl pot folosi nu doar la Chișinău, dar și în alte localități ai țării.

Pink Run

P.S. Apropo, 82,6% cititorilor acestui blog tot „cu nasu-n telefon” citesc postările.

Gânduri ortografice

Să recunoaștem, jurnalismul în Moldova lasă de dorit.

Noi învățăm să vorbim românește, mimăm accent, dar scriem…

***

De acord, oamenii pot greși

Instituțiile media – nu

Când un articol e greșit încă de la titlu, nu te poți ascunde după frazele „nu avem suficiente cadre” sau „articolul a fost scris de un stagiar”.

Da, știu, știrea se demodează în câteva ore, dar probabil rabdă 10 minute pentru a fi recitită cu un ochi proaspăt.

Rar găsești un articol în care toate literele sunt la locurile lor, unde verbele au formă corectă și lipsesc greșelile de stil.

De Ziua Limbii Române testați-vă jurnaliștii la cunoașterea acestei limbi.

Sau angajați redactori de text.

 

Atât pentru azi.

Emblema Limba noastra cea romana