Category: Romanian

Sindromul „eu știu tot” și exemple pozitive (RO/RU)

Mereu sunt uimită când oamenii spun că știu tot.

Nu e nimic mai rău decât să știi totul, părerea mea. Înseamnă că ai obosit atât de mult de domeniul tău, încât nu te mai face curios și nu te mai incită.

Recunosc, eu nu sunt autodidactă. Am început câteva cursuri online și mi-am pierdut interesul peste câteva săptămâni. Duolingo încă-mi mai trimite notificări în speranța că voi relua lecțiile de italiană.

Însă conferințele sunt slăbiciunea mea. Ele nu au teorie, ci exemple de risc și succes. Nu reușești să obosești de ele, discursurile durează foarte puțin. În schimb ies de la conferință cu un carnet plin de idei pe care nu am răbdare să le implementez.

Mai e un detaliu important. Conferințele de specialitate te ajută să-ți înțelegi nivelul tău în domeniul respectiv. Cât mai mult aflu despre Digital, cu atât mai mică și neputincioasă mă simt. Șapte ani în urmă mă simțeam la fel, începând să lucrez în jurnalism, trei ani în urmă – venind în PR.

Nu vreau să scot în evidență ideile principale din Rockit și nici cele pe care mi-am notat în carnet.

Important e că toți speaker-ii au vorbit despre necesitatea de a risca și de a acționa, iar eu am decis să scriu mai des.

Apropo, dacă vă pare că știți totul – aveți urgent nevoie de o conferință sau training.

 

Я всегда удивляюсь людям, которые утверждают, что знают все.

Нет ничего хуже чем знать все. Значит, ты так устал от своей области, что у она уже не вызывает любопытства и желание узнать что-то новое.

Признаюсь, я не умею учиться сама. На моем счету несколько начатых курсов, которые захватили меня в первые дни, а через две недели оказались заброшенными и забытыми. Duolingo до сих пор присылает мне оповещения, в надежде что снова возьмусь за итальянский.

Зато конференции – моя слабость. Тебе не успевает надоесть (речи обычно не такие длинные), зато ты видишь так много конкретных примеров риска и успеха, так много идей приходят в твою голову, что хочется бежать домой и воплощать их.

Еще важно, что конференции обычно помогают тебе понять свой собственный уровень понимания этой области. К примеру, чем больше я узнаю о возможностях интернета и технологий, тем более маленькой и беспомощной я себе кажусь. Но такое-же чувство было у меня в первые дни журналистики, а затем и в самом начале работы в PR.

Не хочу выписывать главные идеи конференции Rockit, да и те, что пришли мне тоже.

Лейтмотив Rockit – это призыв действовать и рисковать. Именно поэтому я решила писать чаще.

Кстати, если вы думаете, что знаете все – вам срочно нужна какая-то крутая конференция или тренинг.

Rezultatele unui Detox Digital

Viața m-a legat strâns de lumea digitală încă de la apariția internetului în casa noastră.

De atunci nu mă țin minte altfel decât online (și de-atunci au trecut vreo 15 ani, sigur). La birou sunt legată de rețele de socializare, site-uri și platforme, acasă – de youtube și tabletă.

 

Am și alte activități, firește, însă online-ul s-a întipărit atât de tare în viața mea, încât nu-l mai observ.

După apocalipsa de vineri internetul a mai rezistat un pic, și a dispărut.

Astfel, mai jos găsiți rezultatele unui Detox Digital râvnit, care s-a întâmplat mai devreme decât mi-am planificat eu.

  • Aproximativ 250 pagini citite
  • 4 platouri de clătite americane (cu făină albă, cu făină de ovăz, cu tărâțe, cu banană și vișină)
  • Câteva feluri de mâncare inventate din ingredientele care s-au regăsit în frigider (mă rog, afară e frig, ud și crengile cad, nu e cea mai bună vreme de shopping).
  • Multă liniște (uneori chiar prea multă) și somn calitativ.

Concluzie – liniștea e cea mai bună pentru inspirație (în cazul meu). Creierul fiind ocupat cu un film sau cu o emisiune, nu inventează, ci te duce pe cea mai ușoară și sigură cale. Ciudat e că cele mai bune teme de articole, denumiri (ca titlul acestui blog) sau idei de proiecte mi-au venit în timpul în care nu aveam acces la informație – sala de sport sau cabina de duș.

Consumați liniște în fiecare zi.

Vă pup!

 

Cât timp poți rezista în tăcere?

Doar oamenii împăcați cu ei pot răbda liniștea.

În celelalte cazuri tindem să o umplem cu cuvinte inutile, rețele de socializare, muzică, cărți. Pentru a micșora timpul petrecut în monolog. Uneori umpli tăcerea cu oameni accidentali, care vor răspândi în jurul tău cu sunete…

Cea mai bună metodă de a învăța istoria

Eu cred că doar în copilărie știm ce vrem să devenim cu adevărat. Doar atunci nu ne gândim la cât vom câștiga din job.

Eu am oscilat între scriitoare și istoric.

Ambele profesii îmi păreau strâns legate de povești (povești reale sau inventate, din trecut sau din prezent). Le poți analiza, perinda, reinventa…

Poți trăi în câteva secole concomitent, poți scrie despre orice etapă din istoria omenirii.

***

Liceul mi-a trezit ura față de istorie.

A dispărut undeva tot farmecul și toate poveștile, lăsând doar conspecte seci și teme din manual foarte sofisticate. Cum aș putea să iubesc istoria, dacă îmi trezea atâta frică…

***

Au trecut aproape 10 ani de când am absolvit liceul.

Am descoperit cea mai bună metodă de a învăța istoria… și geografia.

Setea cu care studiez fiecare oraș nou, construcțiile lui, arhitectura… operele de artă.

În fiecare din ele caut locuri istorice, iar o parte aflu din biografii și scrisori.

Fac trasee și învăț mai mult decât aș putea afla din manuale.

Altceva,

Altfel.

2015. De pe acoperișul Castelului Sant’Angelo

***

Poți însuși obiectele din programa școlară mult mai târziu.

Altfel,

În propriul tău stil.

 

P.S. Profesorii de istorie ar putea fi mândri.

 

 

 

 

 

Cei mai buni designeri din Chisinau (partea 2)

Anul acesta a fost despre oameni, evenimente, decor. Am căutat local perfect pentru cină, lansare, petrecere, pentru prima dată am analizat pereții, tavanul și tencuiala unui local, și dacă am încheiat cu brio anul designului de interior, am decis să aflu mai mult despre oamenii, care stau în spatele apartamentelor frumoase, restaurantelor amenajate cu gust, dar și locurilor în care prefer să-mi servesc cafeaua. Pentru final de an am pregătit top 10 designeri din Chisinau și aș vrea să vă fac cunoștință cu acești oameni.

Partea 1 a apărut AICI

6. Liudmila Vișnevscaia și Cristina Mânza

Liudmila Vișnevscaia și Cristina Mânza stau la baza „Deco Design Studio”. Doamnele lucrează în stilul neo-clasic și coantry urban, pline de romantism și eleganță, iar cele mai vestite lucrări ale lor pot fi văzute în show-room „Radma”, salonul de frumusețe „Couture”, buticurile „SeOla” și „Mexton” sau pe site-ul www.decodesign.md


Verbul meu

Undeva se concentrează toate cafelele nebăute, promisiunile deșarte, oameni dispăruți, și revin în viața noastră în momentul în care avem mare nevoie de aventuri.

***

M-am născut în zodia oamenilor, care mereu se caută. Se încuie în propria scoică și încearcă să se cunoască. Am căutat cuvinte, ce m-ar putea descrie. Și am decis să fiu verb, frumos, reflexiv, la prezent – „mă aventurez”. Funcționează de-atunci, mă însoțește în deplasări, călătorii și drumuri, îl văd în alți oameni, plini de vânt și furtuni. Îl voi folosi pentru titlu de roman… la timpul potrivit.

***

În viață ai nevoie de reguli de punctuație. Mai multe exclamații și linii de dialog, mai puține verbe la viitor.

***

Unica dorință neschimbată din viața mea încă din copilărie e să scriu cărți. Niciodată pentru profit, doar pentru satisfacția sufletească, pentru plăcerea de a împărtăși cu alții tot amalgamul de cuvinte ce-l am în interior. Atunci îmi părea că toți sunt ca mine, setoși de a răsfoi o carte sinceră…

– Când eram mică visam să fiu prințesă, apoi scriitoare, – îi povestesc.
– S-au îndeplinit ambele, – îmi răspunde zâmbind.

Scriitor nu e o profesie. E o tipologie de suflete.

***

Uneori am poftă să-i povestesc despre copilăria mea, ce am petrecut-o între rafturi cu cărți. Am prietenit cu oameni maturi – Holmes, Karlson, Alice și Pălărierul Nebun, mai rar cu copiii…

Dar cum am mai spus, viața are nevoie de echilibru.

Am fost foarte matură la 5 ani, copilăria adevărată a început pe la 20.

 

*Articolul a apărut anterior pe www.alllady.md

Cine dedică poezii Chișinăului?

*citind “Antologic” de Eugen Cioclea, postum

Nimeni, probabil, nu mai vrea.

Poeziilor le șade bine, când sunt scrise despre un oraș mare și educat, cu străzi late, ce poartă denumiri melodioase într-o altă limbă.

Chișinăul nu iubește în versuri. Aici se trăiește, se lucrează și se simte în proză seacă, fără de adjective și figuri de stil.

Ne plac poeți triști, morți, sinuciși, romanticii incurabili, pe care-i plângem o dată pe an recitând poezii la bustul lor. În celelalte zile, prinși și preocupați de treburi casnice, nu mai citim poezii.

Dar poeții există.

***
Cartea potrivită m-a găsit. A adus cu sine catharsis, uimire, inspirație, sentiment. A trezit în mine ceva diferit, mai exact speranță și certitudine, că țara asta mai are suflet.

Am citit antologia de două ori, apoi biografia poetului, apoi articole și necrologuri. Și mi s-a făcut rușine, deoarece deja eram jurnalistă, și mă credeam informată, însă în realitate eram atât de departe de lumea literaturii, cea care mă tenta cândva, atât de mult.

***
Noi mai avem o mână de oameni, ce simt și nu se rușinează de aceasta.

Haideți să le cumpărăm cărțile. Să-i citim, să dezbatem, să scriem recenzii, postări și analize.

Să-i chemăm în proiecte, interviuri și emisiuni (nu și în top-uri).

Să publicăm gratuit și integral în online.

Să-i cunoaștem mai bine.

Să-i cunoască și cei ce vin după noi.

 

Cei mai buni designeri din Chisinau (partea 1)

Anul acesta a fost despre oameni, evenimente, decor. Am căutat local perfect pentru cină, lansare, petrecere, pentru prima dată am analizat pereții, tavanul și tencuiala unui local, și dacă am încheiat cu brio anul designului de interior, am decis să aflu mai mult despre oamenii, care stau în spatele apartamentelor frumoase, restaurantelor amenajate cu gust, dar și locurilor în care prefer să-mi servesc cafeaua. Pentru final de an am pregătit top 10 designeri din Chisinau și aș vrea să vă fac cunoștință cu acești oameni.

  1. Serghei Ciuprin

Serghei Ciuprin este arhitectorul principal și designerul biroului ARHINTEIRIOR. Are o experiență vastă în design, iar semnătura lui poartă localurile vestite din Chișinău – „Creme de la Creme”, „Flying Pig”, „Beermania”, „La Botul Calului”, „Leonardo da Vinci” și altele. Serghei a proiectat și strada pietonală Alexandru Diordiță din Chișinău. Lucrările sale pot fi văzute pe site-ul www.arhinterior.md

La o cafea cu Kafka, Hemingway și Einstein

A fost cel mai călător an de până acum.

În 2016 mi-am format un obicei nou. Cel de a vizita cafenelele vechi-vechi, în care și-au servit cafelele scriitorii mei preferați, unde și-au găsit inspirația și au dezbătut idei.

Cafe Louvre (1902)

La Praga m-am îndrăgostit… de Kafta personajul, pentru că pe scriitor îl știam de ceva timp. În muzeul lui în sfârșit i-am descoperit personalitatea, dramele și durerile. După un tur ghidat prin oraș cu echipa Avon România și Moldova, am evadat pentru o oră în oaza literară a orașului vechi. În Louvre x ani în urmă venea Enstein, iar Kafka și Max Brod își dădeau întâlniri.

Localul e elegant, cafeaua e formidabilă. El a fost aproape gol, însă era foarte clar că acest local este prezentat drept unul istoric. Își zice povestea pe meniu și vinde suvenire pentru turiștii curioși.

Franz Kafka, Albert Einstein liked this cafe. Me too. #coffee #wheninprague #localsmd #ashadetare #igmoldova

O fotografie postată de Doina Babcinschi (@scrisdemana) pe

Plăcere vinovată

Am fost descurajată, când m-am pomenit la specialitatea Activitate editorială. La ce bun am nevoie de redactare stilistică, corectură, tehno-redactare și machetare, dacă eu vreau să fiu scriitoare (jurnalist, în cel mai rău caz)?

Am îndrăgit design-ul de carte la un moment dat, dar refuzam să pierd timp corectând un manuscris.

tumblr_nbu6ozuigs1s538hbo1_1280

În timp am dobândit o plăcere vinovată.

Să-mi fac o cană mare de cafea cu lapte, să iau un text dezordonat și haotic, să-l schimb frază cu frază, virgulă cu virgulă, să tai cuvinte de legătură și să reformulez, pentru a obține o capodoperă literară.

Am aflat că, dacă iubești cu adevărat cuvintele, vei primi plăcere jucându-te cu ele, și că soarta știe mai bine unde-ți este locul.

La fel, am aflat că un mix dintre redactor și perfecționistă este insuportabil, când vine vorba de aprobat texte.