Category: Romanian

Din punctul meu de echilibru

Te rog, nu mă judeca pentru că m-am oprit din luptă.

Oboseam prea mult luptând, iar când dădeam jos pumnii, argumentele sau sabiile, nu mai aveam puteri să mă bucur că am învins.

Să-ți povestesc mai bine, că am învățat echilibrul.  De-ai vedea cât de elegant îl păstrez în interiorul meu, nu ai mai vorbi niciodată cu mine despre războaie. La cel fizic mai am de lucrat.

Între patru pereți și o oglindă am învățat că puterea este ușoară și vaporoasă. Ea nu constă în a ține pe umerii tăi toată greutatea Universului.

Uneori puterea e… să te poți ține pe tine. Pe un picior. Pe vârfurile degetelor. Și să îți zâmbești.

 

Scrisoare de pe muchia unei scoici

Salut, nu am avut timp să mă prezint. Mi-ar plăcea să cred că sunt caldă ca un val de vară, dar și ascuțită ca o scoică ruptă. Toți oamenii care vreodată au fost rupți, devin ascuțiți, au muchii și colțuri. Apoi ei întâlnesc iubiri, menite să îi mângâie și să îi șlefuiasca.

Probabil lumea este formată din cioburi de oameni, cum plaja e plina de cioburi de scoici. Iar noi devenim prea atenți, să nu ne tăiem și să nu ne calce.

Este ultima mea scrisoare către tine. Ultimul capitol din monolog. Acum e timpul tău să mă plimbi prin lumea ta. Te rog, să nu o aranjezi pentru mine, chiar dacă mă vei răni, voi ști că ai făcut-o fără să vrei.

Scrisoare din troleibuz

Atât de rar analizez oamenii din jurul meu, și tot mai des mă analizez pe mine. Oare înseamnă că sunt egocentrica ori doar introspecta?

Văd oamenii în transport doar pentru a-i ocoli, pentru a-mi face un loc de citit sau de scris în carnet. Am un scris special “de troleibuz”, care seamănă mai mult cu un mesaj codificat, decât cu un text. Nu, nu sunt paranoică. Sunt doar editor de fire, nu pot lăsa un potențial cititor să-mi pătrundă în litere înainte de a le redacta.

Peste ani îmi găsesc carnetele. Cu greu înteleg cele scrise, cu greu descifrez cuvintele, aproape nu mai recunosc protagoniștii. Cum crezi, eu întâlnesc oameni pentru a scrie despre ei sau să mă adresez lor?

De ce niciodată nu-mi răspunzi la scrisori?

Scrisoare de pe litoral

Te salut din orașul de pe litoral. Sunt în apropierea portului, la o masă mică de la terasa unui restaurant georgian în care iarăși nu s-au găsit khinkali. Azi nu am găsit nimic din ce-am vrut să mănânc, nici khinkali, nici manti. Mi-au adus un suc de rodie și grapefrut, și o parolă de internet ce abia respiră. În schimb umerii mei arși în forma bretelelor de rucsac au timp să se odihnească de la soare.

Orașele pe mare au scop terapeutic. Și nu-mi pasă că aici vin corăbii, se pescuiește și se scaldă. Mie-mi sunt suficiente câteva ore de plimbare prin el. Să-mi ard nasul și umerii, să simt aerul sărat și vântul dinspre mare, să merg cu picioarele goale prin valuri, nisip și scoici.

Dacă simți că eu cad, du-mă la mare și plimbă-mă pe mal.

De această dată nu am căzut, dar un pic de profilaxie nu strică.

Plouă-n Bucureşti

Plouă-n Bucureşti.

Peste toate străzile concomitent.

Peste Dacia, Amzei şi Inocenţei.

 

Nu toate ploile sunt sincrone.

Nu toţi oamenii vin cu poveşti.

Nu toate drumurile duc undeva.

Nu totul are un sens.

 

Plouă-n Bucureşti.

Peste toate cuvintele aduse de mine.

Nu a rămas niciunul.

 

Şi e

mai bine

aşa.

To challenge or to be challenged?

Pentru mine funcționează la fel de bine ambele forme ale verbului. De câțiva ani mă tot provoc – din curiozitate sau din dorință de a-mi testa limitele – voinței, răbdării, minții, corpului.

Oare câte articole pot să scriu? Câte zile fără cafea voi rezista? Dar fără zahăr? Dar cu sport? Și câte cărți? Mai multe decât anul trecut?

Cred că vine și din mediul corporativ în care îți setezi obiective clare la început de an. Adevărul e că și pe acele am tendința să le depășesc, fiind în aceeași competiție cu sine.

Tot anul 2017 a fost un lung traseu de fugit după obiective, de depășit așteptări, iar la final de decembrie, devenind un zombie care doar despre conferințe și deadline putea să vorbească, mi-am promis că o voi lua mai ușor la început de an.

Și, iată-mă, la început de an m-am pomenit notând o lungă listă de obiective personale pentru 2018.

Așadar, dincolo de echilibrul perfect de somn, sport, alimentație și apă, mi-am setat și 2 provocări mai mari.

Prima e legată de lecturi. Rămân la cifra de 40 de cărți și în 2018, iar în acest an îmi propun să adaug ficțiunii și niște cărți de specialitate, că tot se strâng pe raft.

Cea de-a doua provocare îmi pare mult mai interesantă. În următoarele luni (minim trei) mi-am propus un Shopping Detox. Vine din sentimentul că demult am trecut limita de „suficient”, iar lucrurile încep să pătrundă în spațiul meu personal. Pe lista de interzise se găsesc:

  • Haine
  • Accesorii (mai ales cercei)
  • Cosmetice (grație job-ului am ajuns să am un stoc atât de mare, încât ar fi păcat să nu le folosesc până expiră)
  • Cărți (în condițiile în care am vreo 50 de cărți necitite și un Kindle plin de to-read)
  • Ceaiuri (e și aici o colecție impresionantă).

***

De cât de multe lucruri avem nevoie să fie suficient?

5.

Un lucru prost

în legătură cu autocunoașterea

e că te cunoști atât de bine,

încât niciun text propriu

nu te mai

surprinde.

 

Cum se prepară o sâmbătă reuşită?

Oare este vreo zi a săptămânii mai dorită decât sâmbăta? Mai ales în 2017, anul în care orice lucru devenea o luptă mică.

În acest an am început să prepar sâmbăta după propria mea reţetă.

Notaţi.

***

Se ia o dimineaţă proaspătă şi se întinde bine (cel puţin până la prânz).

Se adaugă cafeaua cu lapte rece (iar în timpul preparării ei se savurează… aroma, sunetul apei ce dă în clocot, zaţul ce se așază pe fund de cană).

Se alege o carte cu magie (cu cât mai complicată a fost săptămâna, cu atât mai multe vrăji şi mistere se recomandă să conţină).

Se face un cuib din plapumă în care se adaugă toate ingredientele enumerate mai sus.

„Colecţionarul” este incomod?

Pentru mine, omul, care mereu are câte o părere contradictorie în mânecă, spectacolul a fost exagerat de dramatic.

Opera, din câte o ţineam minte eu (recenzia din 2013 e aici), avea un fir foarte lin şi echilibrat… înspăimântător de liniştit. Ca un suspans. Şi anume în această linişte se ascundea, părerea mea, toată drama „Colecţionarului”.

El, protagonistul nebun, îşi ţinea nebunia adânc sub masca unui om de rând. Şi era extrem de înfricoșător să te gândeşti ce vicii ascund oamenii din jurul nostru. Personajul lui Nicu Ţurcanu a fost un nebun excentric, un Andy Warhol, iar nebunia lui a stat la suprafaţă.

Ea, Miranda, plină de viaţă, extrem de aeriană, visătoare şi fină. Miranda şi Fred creau un contrast enorm în roman, pe scenă, fiind o ciocnire a două caractere puternice, extrem de pasionale.

***

Pasiunea, nebunia, iubirea pot fi interpretate foarte divers.

Şi poate generaţia noastră este tot mai imună la emoţii şi drame şi avem nevoie de exagerări ca să ne regăsim?

Şi poate, teatrul, are o voce mai puternică decât literatura, şi poate să-şi permită să strige din toate puterile, să dea volumul emoţiilor mai tare?

***

Nu e nevoie să fii de acord cu o operă de artă.

Ea trebuie să te deranjeze, să te tulbure, să fie incomodă.

„Colecţionarul” m-a tulburat (altfel, decât în 2013), şi asta contează.

 

P.S. Mi-a lipsit, totuşi, finalul original al romanului.

Inspiri-expiri

E o regulă a Universului.

Inspiri cuvinte, expiri cuvinte.

În provocarea mea de 500 de cuvinte pe zi îmi reuşeşte să scriu doar cuvinte despre cuvinte. Iar seara mai consum un shot de cuvinte în locul unui păhar plin de linişte.

E un vârtej. În mijlocul lui o fată cu un sac de provocări, reguli, stilistică, diacritice şi restul lucrurilor extrem de utile şi obositoare. Iar cuvintele ca un roi de albini fac cercuri în jurul ei.

Într-o vineri, voi pune oamenii pe Mute. Voi lăsa de pe umeri sacul, voi porni non-conformismul lui Brautigan sau Vişniec (ştiţi, de-acela care se aranjează în versuri fără vreun semn de punctuaţie) şi mă voi scufunda în el.

Ah da, şi voi lăsa la o parte ochelarii, să nu văd toate cratimele lipsă.

Şi atunci, la final de zi voi putea, scrie un text extrem de bun. Pe pagina albă de Word voi înşira un text, format din sunetul apei curgătoare, a cafelei ce dă în clocot, a inimii ce bate prea rapid…

Şi îl veţi citi neapărat.

Poate mâine?