22.

În mijlocul meu e o furtună de mare. Valuri gigantice, sărate. Eu simt aproprierea momentului când marea mea va ieși din maluri, atunci iarăși voi scrie fără să mă pot opri, într-o stare aproape inconștientă.

Dimineața revin asupra celor scrise seara și mă minunez, cum am reușit să simt tot și să revărs tot, și cum furtuna a scos la mal atâtea povești.

22.

Scrii bine când scrii inconștient, nebunește, necontrolat. E ca un dans sălbatic, primitiv, tribal. Undeva în sufletul meu la foc de tabără ca niște aborigeni dansează cuvintele.

22.

E un flux al conștiinței ăsta. Gândul curge, iar eu sunt observator, îl las să se prelingă pe foaia virtuală, să mă surprindă.

Eu sunt propriul meu cititor. Empatizez personajelor, fiecăruia în parte, pentru că ei îmi poartă amprentă, caracterul.

22.

Uneori i-am folosit. Pe oamenii pe care i-am chemat în viața mea.

Ca un sculptor care are nevoie de model, eu am avut nevoie de persoane expresive să-i pun pe hârtie. Să mă scuzați, dacă vă regăsiți.

22.

22 de pagini. 6 personaje. 50 mii caractere.

Furtunile lasă amprente frumoase.

Comments

comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *