Din punctul meu de echilibru

Te rog, nu mă judeca pentru că m-am oprit din luptă.

Oboseam prea mult luptând, iar când dădeam jos pumnii, argumentele sau sabiile, nu mai aveam puteri să mă bucur că am învins.

Să-ți povestesc mai bine, că am învățat echilibrul.  De-ai vedea cât de elegant îl păstrez în interiorul meu, nu ai mai vorbi niciodată cu mine despre războaie. La cel fizic mai am de lucrat.

Între patru pereți și o oglindă am învățat că puterea este ușoară și vaporoasă. Ea nu constă în a ține pe umerii tăi toată greutatea Universului.

Uneori puterea e… să te poți ține pe tine. Pe un picior. Pe vârfurile degetelor. Și să îți zâmbești.

 

Comments

comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *