Scrisoare de pe muchia unei scoici

Salut, nu am avut timp să mă prezint. Mi-ar plăcea să cred că sunt caldă ca un val de vară, dar și ascuțită ca o scoică ruptă. Toți oamenii care vreodată au fost rupți, devin ascuțiți, au muchii și colțuri. Apoi ei întâlnesc iubiri, menite să îi mângâie și să îi șlefuiasca.

Probabil lumea este formată din cioburi de oameni, cum plaja e plina de cioburi de scoici. Iar noi devenim prea atenți, să nu ne tăiem și să nu ne calce.

Este ultima mea scrisoare către tine. Ultimul capitol din monolog. Acum e timpul tău să mă plimbi prin lumea ta. Te rog, să nu o aranjezi pentru mine, chiar dacă mă vei răni, voi ști că ai făcut-o fără să vrei.

Comments

comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *