Protagonistul

Zgomotul gării e una dintre cele mai plăcute muzici.

Îţi dă senzaţia că brusc ai o direcţie, un vector, o destinaţie. Te mişti, evoluezi, deşi, de facto, stai în mijlocul unei gări, în faţa unui panou cu o mulţime de destinaţii, iar oamenii şi trenurile ce mişună în jur sunt doar un decor comod.

Nu e greu să cumperi un bilet, să urci în tren.

Mai greu e să-ţi asumi destinaţia, mişcarea, direcţia.

Să o alegi şi s-o accepţi.

Şi să te transformi din narator în protagonist,

Chiar dacă undeva pe la mijloc de capitol.

Comments

comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *