Verbul meu

Undeva se concentrează toate cafelele nebăute, promisiunile deșarte, oameni dispăruți, și revin în viața noastră în momentul în care avem mare nevoie de aventuri.

***

M-am născut în zodia oamenilor, care mereu se caută. Se încuie în propria scoică și încearcă să se cunoască. Am căutat cuvinte, ce m-ar putea descrie. Și am decis să fiu verb, frumos, reflexiv, la prezent – „mă aventurez”. Funcționează de-atunci, mă însoțește în deplasări, călătorii și drumuri, îl văd în alți oameni, plini de vânt și furtuni. Îl voi folosi pentru titlu de roman… la timpul potrivit.

***

În viață ai nevoie de reguli de punctuație. Mai multe exclamații și linii de dialog, mai puține verbe la viitor.

***

Unica dorință neschimbată din viața mea încă din copilărie e să scriu cărți. Niciodată pentru profit, doar pentru satisfacția sufletească, pentru plăcerea de a împărtăși cu alții tot amalgamul de cuvinte ce-l am în interior. Atunci îmi părea că toți sunt ca mine, setoși de a răsfoi o carte sinceră…

– Când eram mică visam să fiu prințesă, apoi scriitoare, – îi povestesc.
– S-au îndeplinit ambele, – îmi răspunde zâmbind.

Scriitor nu e o profesie. E o tipologie de suflete.

***

Uneori am poftă să-i povestesc despre copilăria mea, ce am petrecut-o între rafturi cu cărți. Am prietenit cu oameni maturi – Holmes, Karlson, Alice și Pălărierul Nebun, mai rar cu copiii…

Dar cum am mai spus, viața are nevoie de echilibru.

Am fost foarte matură la 5 ani, copilăria adevărată a început pe la 20.

 

*Articolul a apărut anterior pe www.alllady.md

Comments

comments