Cine dedică poezii Chișinăului?

*citind “Antologic” de Eugen Cioclea, postum

Nimeni, probabil, nu mai vrea.

Poeziilor le șade bine, când sunt scrise despre un oraș mare și educat, cu străzi late, ce poartă denumiri melodioase într-o altă limbă.

Chișinăul nu iubește în versuri. Aici se trăiește, se lucrează și se simte în proză seacă, fără de adjective și figuri de stil.

Ne plac poeți triști, morți, sinuciși, romanticii incurabili, pe care-i plângem o dată pe an recitând poezii la bustul lor. În celelalte zile, prinși și preocupați de treburi casnice, nu mai citim poezii.

Dar poeții există.

***
Cartea potrivită m-a găsit. A adus cu sine catharsis, uimire, inspirație, sentiment. A trezit în mine ceva diferit, mai exact speranță și certitudine, că țara asta mai are suflet.

Am citit antologia de două ori, apoi biografia poetului, apoi articole și necrologuri. Și mi s-a făcut rușine, deoarece deja eram jurnalistă, și mă credeam informată, însă în realitate eram atât de departe de lumea literaturii, cea care mă tenta cândva, atât de mult.

***
Noi mai avem o mână de oameni, ce simt și nu se rușinează de aceasta.

Haideți să le cumpărăm cărțile. Să-i citim, să dezbatem, să scriem recenzii, postări și analize.

Să-i chemăm în proiecte, interviuri și emisiuni (nu și în top-uri).

Să publicăm gratuit și integral în online.

Să-i cunoaștem mai bine.

Să-i cunoască și cei ce vin după noi.

 

Comments

comments