Ieri am copt…

Ieri am copt.

Se întâmplă foarte rar, și, deseori, din aluat cumpărat.

Dar ieri s-a întâmplat. Ungeam aluatul cu ou, să se rumenească mai bine. Și mi-am amintit.

***

Nu știu exact, dacă există iubire.

Știu bine că este compatibilitate, înțelegere și acceptare.

Și încercarea de a uni sub același acoperiș două lumi.

Buneii mei au știut să le unească.

Realistă și pragmatică, ea și-a dat bine seama că va crea confortul în jurul haosului lui creativ. Va strânge cu răbdare pensulele de pe fața de masă albă, creioanele din toate colțurile casei, îi va aranja schițele și se va retrage, când va apărea muza.

El a fost un non-conformist veritabil, a sfidat reguli, a inventat. A avut timp să creeze afișe mari și căsuțe de păpuși din cutii de carton, a pictat peisaje pe pânză, și peisaje din unt pe tartina mea, când refuzam să mănânc. Lăsa totul baltă, dacă-i venea vreo idee, uita de toți la inspirație.

El a fost doza ei de nebunie, iar ea – doza lui de confort.

***

Când am apărut eu, aceste două lumi conviețuiau armonios.

Și nu aș observa că s-ar fi ciocnit vreodată, dacă ea n-ar folosi pentru a unge oul pe copturi… o pensulă mare pentru pictură.

***

Ieri am copt.

Și ungând oul pe aluat, mi-am adus aminte de ei

Și de pensula mare – semn al unor compromisuri de altădată.

tumblr_mh0gjm9ZSk1rbaqo5o1_500

Comments

comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *