Ai nevoie de foarte multă putere ca să faci lucruri bune.

Astăzi, pe 30 decembrie 2015, pe la orele 4 mi-am dat seara că puterile m-au lăsat.

Că inițiativa de a merge la un azil de bătrâni a fost prea curajoasă pentru mine.

Am văzut bătrâni ce au refuzat lucrul primit, deoarece nu are culoarea dorită. Am văzut bătrâni ce sărutau mâna celor care le întindeau cadoul modest.

Am văzut o „divă”, o jurnalistă ce dădea întrebări urâte pentru ca reportajul să iasă suficient de lacrimogen, ca protagonista reportajului să pronunțe că e singură pe lume și nu are rude ce pot să vină în vizită.

Dragi jurnaliști, formulați, vă rog, întrebările. Mai ales când lucrați la un material ce trebuie să sensibilizeze.

Dragi donatori, dacă mergeți într-o instituție, fiți pregătiți că nu toți vor primi cadoul vostru cu bucurie. S-ar putea să-l refuze, să vrea să-l schimbe.

Dragi nepoți, faceți cadouri buneilor de sărbători, stați de vorbă și mergeți în vizită.

Azi am simțit că trebuie să merg acasă…

 

Comments

comments