Stilul meu, ca și creația unui artist postmodernist, a trecut print-o mulțime de etape – etapa glam (de cizme și botine pe toc-țintă), etapa rock (geacă și botine presărate cu ținte și lanțuri), etapa sport (o colecție impresionantă de teniși, tricouri, pantaloni chino).

Nu știu cum să caracterizez etapa în care sunt acum. Probabil e vorba de confort emoțional, armonie cu starea de spirit și cu fizicul meu…

Am renunțat (aproape definitiv) la pantofi pe toc în favoarea la teniși, balerini, pantofi oxford și slip on.

Îmi place să mă simt mică și firavă, să mă uit de jos la bărbații din preajma mea, să pășesc în liniște, fără a scoate sunete oribile pe coridoarele clădirii, să merg mult pe jos. Am uitat cum e… când te frige talpa piciorului după o zi în pantofi.

Cu siguranță o femeie are nevoie de cel puțin două perechi de pantofi acasă (negri și nude), însă eu de ceva vreme reușesc să-mi construiesc ținutele fără de tocuri.

P.S. Unica pereche de pantofi cu toc micuț a trecut în posesia mamei 🙂

 

 

Comments

comments