Copiii visează să devină arhitecți, să proiecteze castele și să coloreze casele orașului său. Apoi cresc… și crează cutii urâte și gri.

Copiii visează să devină scriitori și jurnaliști, să scrie povești pentru cei mici, reportaje ori investigații importante. Apoi cresc… și scriu știri de cancan.

Copiii visează să devină actori, astronomi, profesori, ingineri, vânzători de înghețată și apă dulce… dar devin…

Undeva, pe drum spre maturitate dispare și capacitatea de a visa necomercial.

Tindem să îmbătrânim prematur, ca de pe piedestalul vârstei să râdem cu poftă de visele copilărești.

Cine să scrie cărți și să coloreze case în acest oraș populat de maturi?

***

Vin dintr-o familie de visători.

Mai cred în cuvinte, culori, sentimente, fericiri, iubiri și prietenii gratuite.

Mă gândesc să-mi completez CV-ul și cartea de vizită.

Să scriu că sunt visătoare și eu (cu experiență de 25 ani, 11 luni și 3 zile)

Iubesc înghețata, visez să sonorizez un personaj din desen animat și să scriu o carte bună…

Iar voi, la ce vise copilărești n-ați reușit să renunțați?

 

 

Comments

comments