De două luni și două săptămâni  învăț să fac PR într-o companie care m-a adoptat după 4 ani de jurnalism glossy. De la 9 la 17, 5 zile pe săptămână stau într-un birou luminos, între foi, stickere, pixuri și păpuși și… învăț.

Auto-PR-ul l-am însușit demult. Aici am o experiență vastă, de cam 25 de ani, în care am tot învârtit cuvinte și le-am formulat pentru a-mi creea o imagine bună-bună. Am învățat să pieptăn și să-mi rujez neajunsurile și să le prezint drept avantaje. Să-mi descoper calitățile ce mă diferențiază de ceilalți și să le folosesc corect… Un fel de publicitate excesivă la TV.

Azi am primit o însărcinare la birou. Trebuie să găsesc o informație curioasă despre mine, care nu o cunoaște nimeni dintre colegi.

De 12 ore sunt blocată cu această însărcinare aproape imposibilă. Toate curiozitățile despre mine (mai puțin cele foarte personale) au fost deja relatate în două luni și două săptămâni de auto-PR.

Admir oamenii enigmatici și tăcuți, care se închid ermetic și păstrează viața lor cu toate eșecurile și succesele. Care știu să se ”vândă” fără a rosti vreun cuvânt.

Îmi doresc să învăț să tac când voi crește mare.

 

Comments

comments