Discutam ieri cu cineva că ne atrag oamenii ce posedă calități de care noi ducem lipsă. Respirăm calm cînd știm că undeva în raza a 2-3 metri există o doză suficientă de carismă, simț al umorului, calm sufletesc ori înțelepciune. Cred că e nevoie de echilibru în lumea asta.

Oamenii sunt manuale vii. Ne dau o doză de teorie prin cuvîntări, relatări și extrase din experiențele sale de viață, prin sfaturi utile ori nu prea. Și apoi, după ce am însușit partea teoretică putem purcede la exerciții practice, mai multe și mai diverse decît ne poate propune un problemar la matematică ori fizică.

Așa se învață viața.

Eu port ochelari de profesoară. Cu ramă neagră și groasă, ce parcă strigă că eu vin cu o serie de prelegeri despre arta vieții. Sunt povestitoare și am în arsenalul meu mii de povești de succes, povestiri cu morală, pilde… din mulțimea de vieți cu care am interacționat vreodată.

Mi-am propus să învăț să nu învăț.

Mi-am dat sfat să nu mai dau sfaturi.

Am de dansat flamenco pe greblă, am de deschis uși și de ars poduri.

Dacă v-am dat cîndva lecții, e timpul să le uitați.

Comments

comments