E magnifică starea asta de plutire.

Oscilez armonios într-o imponderabilitate perfectă.

Sunt pendul. Lipită cu tîmplele de un fir. Mă ţine verticală.

Simulează un sprijin. De fapt, e motiv de migrenă.

Starea de repaos e una armonioasă.

Cum am ajuns aici?

Bungee Jumping emoţional pentru cei ce se plictisesc de rutină. Păşeşti în vid, ştiind că eşti în siguranţă. Apoi îţi urmezi traiectoria, savurezi plutirea. Iar cînd revii la punctul de pornire, ai grijă să notezi fiecare adiere de vînt, să documentezi mişcări, gînduri, mirosuri. E memorabil totul ce ajungi să trăieşti la limită.

Cum să accepţi frica de înălţimi şi setea de aventuri?

Cum să tratezi dependenţa de limite, fenomene şi experienţe asupra propriului tău eu?

Comments

comments