Am închis după mine uşa congelatorului. Mediu perfect pentru a mă transforma într-o bucată de macrou benevol congelat, curăţit de romantism, rime, versuri, cu ochi de sticlă şi o mână de cristale de gheaţă înăuntru.

E -15 afară. Moment perfect de a deconecta congelatorul de la electricitate. Scot afară nasul meu de peşte. Ceva nu e în regulă. Recent straturi de gheaţă s-au desprins de plămîni şi inimă. Inspir aer rece.

Cineva m-a examinat cu atenţie. Stau întinsă pe două palme mari şi fierbinţi. Miros a mare, am solzi şi aripi tranparente. Ridic ochii la cel ce m-a evacuat din cetatea mea rece şi cubică. Nu sunt sirenă. Sunt o bucată de macrou. Nimic poetic.

Iluziile şi fanteziile sunt şi ele îngheţate pentru vremuri mai bune. Pe una din poliţe. Porţionate.

A rămas realism proaspăt. Sunt sigură. În cîteva zile revin în camera mea albă să privesc tavanul cu ochi de gheaţă.

Ştii, singurătatea uneori te face să concluzionezi: cînd cineva e tentat să te scoată din frigider, uneori urmăreşte scopul de a te consuma la cină.

Comments

comments