Există vânturi de primăvară care răcesc, răguşesc apoi mult timp stau acasă şi beau ceai cu zmeura.

Există insule plutitoare, care uită ce coordonate au avut şi caută un ocean în care să se stabilească.

Există planete străine cu trei primăveri pe an, cu o climă de invidiat, fără regim de vize.

Eu am stricat busola. Şi seismograful. Şi barometrul.

Eu am transcris şi parafrazat ghiduri şi manuale, problemarele sunt arse.

Nu mai există gravitaţie, reguli de circulaţie şi teorema sinusurilor. Nu există axiome, transcripţii, punctuaţie şi formule.

Ceasul e dezmembrat. Mestec zahărul din ceai cu minutarul.

Nu mai există reguli.

Eu sunt capricioasă şi nu ţin cont de ele.

Eu sunt vânt răguşit, sunt insulă fără coordonate, ce habar nu are de hărţi sau gravitaţie.

Am îngheţat şi am făcut un rug… din agendă, calendar şi albume de fotografii.

Cine ştie, cînd va veni primăvara?



Comments

comments