Din punctul meu de echilibru

Te rog, nu mă judeca pentru că m-am oprit din luptă.

Oboseam prea mult luptând, iar când dădeam jos pumnii, argumentele sau sabiile, nu mai aveam puteri să mă bucur că am învins.

Să-ți povestesc mai bine, că am învățat echilibrul.  De-ai vedea cât de elegant îl păstrez în interiorul meu, nu ai mai vorbi niciodată cu mine despre războaie. La cel fizic mai am de lucrat.

Între patru pereți și o oglindă am învățat că puterea este ușoară și vaporoasă. Ea nu constă în a ține pe umerii tăi toată greutatea Universului.

Uneori puterea e… să te poți ține pe tine. Pe un picior. Pe vârfurile degetelor. Și să îți zâmbești.

 

Chapter 4.

– Он был влюблен в море – это единственное, что было общего между нами. Разве мы могли не встретиться? Нет, наш союз был предначертан как месть всех тех мужчин, которым я когда-то кружила голову.

Их любовь была странная, больше похожая на зависимость. Они разрушали друг друга: внимание и жестокость, нежность и жгучая ревность, терпение и очень много мести. Он был властным… и этой власти она никак не могла противостоять.

Пять лет мучительной любви превратили Паолу в уставшую невротичную женщину. Не осталось и следа ее задору и кокетливости. Когда он был в море ей удавалось немного собраться с мыслями и понять, что оба они дошли до грани, но затем он возвращался и зависимость оживала с новой силой.

Они расходились, старались пожить врозь, создать нормальные семьи с другими людьми, но снова встречались.
– Однажды он ушел в море и не вернулся. В один момент, его как будто смыло волной из моей жизни.

 

Она сказала…

Она сказала: – Я была в аду.
И опустила взгляд на дно бокала.
– Так много счастья на моем веку
Но сладость боли я не понимала.

Она твердила: – Я люблю свой ад
Он острый как кинжал, горит и душит
Там чувств и страсти бурный водопад
Я предвкушаю – он меня разрушит.

Она молила: – Ты верни мне ад
Возьми обратно легкость и беспечность
Они, как счастье, быстро пролетят
А вот в аду я ощущаю вечность.

Scrisoare de pe muchia unei scoici

Salut, nu am avut timp să mă prezint. Mi-ar plăcea să cred că sunt caldă ca un val de vară, dar și ascuțită ca o scoică ruptă. Toți oamenii care vreodată au fost rupți, devin ascuțiți, au muchii și colțuri. Apoi ei întâlnesc iubiri, menite să îi mângâie și să îi șlefuiasca.

Probabil lumea este formată din cioburi de oameni, cum plaja e plina de cioburi de scoici. Iar noi devenim prea atenți, să nu ne tăiem și să nu ne calce.

Este ultima mea scrisoare către tine. Ultimul capitol din monolog. Acum e timpul tău să mă plimbi prin lumea ta. Te rog, să nu o aranjezi pentru mine, chiar dacă mă vei răni, voi ști că ai făcut-o fără să vrei.

Scrisoare din cafenea

Înțeleg mult despre un om văzând cum își bea cafeaua: cu zahar sau fără, cu lapte ori nu, preferă solubilă sau este pretențios în alegerea tipului de băutură, bagă nasul în borcanul cu cafea ca un sommelier sau o diluează cu apă și sirop.

Iubesc cafeaua. Nu cred că putem iubi ceea ce nu stimăm.

Am aflat asta de la oamenii, care intrau în viața mea cu tot cu piedestal și în loc să mă privească în ochi, îmi examinau creștetul. Să te ferești de oameni cu piedestal, ei nu-ți aduc nimic în afară de lecții.

Hai să facem o pauză de la învățat și să servim câte o cafea. Mă găsești la masa de la terasă, cu vederea spre mare. Sunt cea care te privește drept în ochi și nu peste creștet… cu un Americano în fața ei.

 

 

 

Scrisoare din troleibuz

Atât de rar analizez oamenii din jurul meu, și tot mai des mă analizez pe mine. Oare înseamnă că sunt egocentrica ori doar introspecta?

Văd oamenii în transport doar pentru a-i ocoli, pentru a-mi face un loc de citit sau de scris în carnet. Am un scris special “de troleibuz”, care seamănă mai mult cu un mesaj codificat, decât cu un text. Nu, nu sunt paranoică. Sunt doar editor de fire, nu pot lăsa un potențial cititor să-mi pătrundă în litere înainte de a le redacta.

Peste ani îmi găsesc carnetele. Cu greu înteleg cele scrise, cu greu descifrez cuvintele, aproape nu mai recunosc protagoniștii. Cum crezi, eu întâlnesc oameni pentru a scrie despre ei sau să mă adresez lor?

De ce niciodată nu-mi răspunzi la scrisori?

Scrisoare din tren

Uneori aș vrea să mă vad cu ochii altor oameni. Nu ma intereseaza judecata lor. Îmi este suficientă imaginea vizuală. Spre exemplu acum, când stau în tren și scriu în carnet semi-roman și semi-scrisoare, ce se vede la suprafață?

În dreapta mea e mai mult un vitraliu, decât o fereastra. Prin el nu poți vedea clar drumul, în schimb apusul e minunat. Și dacă alegi să nu știi încotro te îndrepți, acest apus, fragmentat ca un mozaic, îți este mai mult decât suficient.

Azi ți-am scris ca să te ascult, la acest apus cel mai bine se potrivește o poveste.

Scrisoare de pe litoral

Te salut din orașul de pe litoral. Sunt în apropierea portului, la o masă mică de la terasa unui restaurant georgian în care iarăși nu s-au găsit khinkali. Azi nu am găsit nimic din ce-am vrut să mănânc, nici khinkali, nici manti. Mi-au adus un suc de rodie și grapefrut, și o parolă de internet ce abia respiră. În schimb umerii mei arși în forma bretelelor de rucsac au timp să se odihnească de la soare.

Orașele pe mare au scop terapeutic. Și nu-mi pasă că aici vin corăbii, se pescuiește și se scaldă. Mie-mi sunt suficiente câteva ore de plimbare prin el. Să-mi ard nasul și umerii, să simt aerul sărat și vântul dinspre mare, să merg cu picioarele goale prin valuri, nisip și scoici.

Dacă simți că eu cad, du-mă la mare și plimbă-mă pe mal.

De această dată nu am căzut, dar un pic de profilaxie nu strică.

Rediscovery. Meet me

Meet me, young and emotional on the front seat of a big white car with the seat belt fastened. I don`t know yet that this road trip will turn out in something more than just a ride. Where can a piece of fresh soft cheese with salt eaten in a sheepfold for breakfast, some fallen apples collected from the ground in a monastery garden for lunch, Sambuca near a bonfire for dinner lead to?

***

“Rediscovery” was an 8 days trip to the hidden and unreachable places of Moldova. We are four of us in our team and we don`t have a plan. We are enjoying the ride along the landscapes of Moldova, hills, caves, cliffs, along a land of sunflowers burnt to ash, turning into an apple orchard, where we stop to steal the round shiny fruits.

We drive slowly through a small village looking for stories. It is a special one in the whole country; old believers – a thousand of a kind, sunny people. Small houses with open gates and doors, dusty roads, barefoot kids playing with pumpkins and corncobs.

We stop near an old Soviet car with two people inside an attached open trunk. They are peeling the seeds out from the sunflower heads with their bare hands and black small seeds fall in a sack at their feet.

– The real happiness, – a woman tells us. – is that our children don`t leave. Young people fall in love with locals and come to Pocrovca to build a life. They don`t look for work in other places. There is always work to be done here.

After forty minutes, we turn on the engine and I hear the crunch of gravel under the wheels as a melody of sunflower seeds falling into the sack.

***

What do you imagine when you say “poverty”? Moldova has a description of it. It says: “Look at me, I am poor, but hardworking. I am poor, but calm. I am poor, so what?”

Somewhere in the north of the Republic, my mates wash the car. I, glossy and spoiled, lay down in the grass. My sneakers absorbed the dust of my tiny country. My brain absorbed stories. I will carry them with me like a tattoo, like a mark I connected with a local rustic reality. The reality in which the happiness is not an eternal introspective search, where happiness is kind and simple.

There are roads that can be reached just on one-side wheels of a car. They will frighten you; they will be disturbing and complicated. One day, you, the wanderer, the nomad, will come back to your comfortable nest, you will put on your expensive suit, and suddenly you will realize, that under it is another you. And you did a great journey to reach it.

Pictures: Andrei Moraru

11. Poetry

Poetry

There are days

When I am not a woman

I am poetry

I am all words

Dots and commas.

 

Verses instead of hair

Verbs instead of lips

I am unbearable,

But on those days

I need to be read

The most.