9 days = 8 cities

Day 1. 

San Marino is calm as an aging man who knows what he can offer you. He is not begging for your attention. He is sincere and noble.

Day 2.

As to Rimini… Rimini is a man in his forties. He is handsome as hell, he lives in an old villa and he is rich. What you don’t know about him is that he takes his grand-grandfather’s boat from time to time and goes fishing. He comes home with tanned nose and cheeks and cooks the fish, shrimps, and mussels on the open fire for his big family. And to be honest, Rimini is totally my type ❤

Day 3.

Bologna is a nonna. A typical Italian one. She is plump, she has red round cheeks and messy hair. Her clothes absorbed the smell of food and have a lot of flour spots on them. She will feed you well, be sure.

Day 4.

Parma is a girl. A bit provincial and shy, but still attractive. Probably the lack of self-confidence is the reason people don’t appreciate her beauty.

Day 5.

Milano is the man you admire but you know you won’t have. He will seduce you with his good taste in architecture, and music, and fashion. Actually, his hobby is seducing.

Day 6.

Do you know that type of not attractive men that have a lot of women? Bucharest is such a man. He has a personality and a strong charisma. And, somehow, you forget he isn’t handsome.

Day 7-8.

Sofia is a middle-aged woman. She is into traditions and the smell of roses. One single thing creates the disharmony: she doesn’t embrace her age and tries to look younger, wearing brand logos on all of her streets. You can trust her by night, but in the daylight you will easily recognize her real age.

Day 9.

Warsaw is a man. A bit corporatist, well raised, with a good background in science, history, and music. All his wars are over, the scars are already wounded, but he represents the great example of how to revive and rebuild yourself after a struggle.

Day 10 

Home

9. People

There are people

who break your Universe into thousands of pieces

And those

who break you into thousands of Universes

And those

who have to put

all your pieces and Universes

together.

Plouă-n Bucureşti

Plouă-n Bucureşti.

Peste toate străzile concomitent.

Peste Dacia, Amzei şi Inocenţei.

 

Nu toate ploile sunt sincrone.

Nu toţi oamenii vin cu poveşti.

Nu toate drumurile duc undeva.

Nu totul are un sens.

 

Plouă-n Bucureşti.

Peste toate cuvintele aduse de mine.

Nu a rămas niciunul.

 

Şi e

mai bine

aşa.

To a new city

Traveling to a new city is like entering the house of a new lover.

The desire, the anticipation, the fear:

– What if I am lost? What if…?

After a few days you will know:

Here’s the coffee, here the coffee cups are.

You will have the map of his body.

And the smell.

You will wear the smell of a new city, and of a new lover

Like a souvenir.

 

That’s why we make love

And that’s why we travel:

To steal the smell.

 

And they

Let us.

Woman leaving entrance door carrying two suitcases, low section

Protagonistul

Zgomotul gării e una dintre cele mai plăcute muzici.

Îţi dă senzaţia că brusc ai o direcţie, un vector, o destinaţie. Te mişti, evoluezi, deşi, de facto, stai în mijlocul unei gări, în faţa unui panou cu o mulţime de destinaţii, iar oamenii şi trenurile ce mişună în jur sunt doar un decor comod.

Nu e greu să cumperi un bilet, să urci în tren.

Mai greu e să-ţi asumi destinaţia, mişcarea, direcţia.

Să o alegi şi s-o accepţi.

Şi să te transformi din narator în protagonist,

Chiar dacă undeva pe la mijloc de capitol.

To challenge or to be challenged?

Pentru mine funcționează la fel de bine ambele forme ale verbului. De câțiva ani mă tot provoc – din curiozitate sau din dorință de a-mi testa limitele – voinței, răbdării, minții, corpului.

Oare câte articole pot să scriu? Câte zile fără cafea voi rezista? Dar fără zahăr? Dar cu sport? Și câte cărți? Mai multe decât anul trecut?

Cred că vine și din mediul corporativ în care îți setezi obiective clare la început de an. Adevărul e că și pe acele am tendința să le depășesc, fiind în aceeași competiție cu sine.

Tot anul 2017 a fost un lung traseu de fugit după obiective, de depășit așteptări, iar la final de decembrie, devenind un zombie care doar despre conferințe și deadline putea să vorbească, mi-am promis că o voi lua mai ușor la început de an.

Și, iată-mă, la început de an m-am pomenit notând o lungă listă de obiective personale pentru 2018.

Așadar, dincolo de echilibrul perfect de somn, sport, alimentație și apă, mi-am setat și 2 provocări mai mari.

Prima e legată de lecturi. Rămân la cifra de 40 de cărți și în 2018, iar în acest an îmi propun să adaug ficțiunii și niște cărți de specialitate, că tot se strâng pe raft.

Cea de-a doua provocare îmi pare mult mai interesantă. În următoarele luni (minim trei) mi-am propus un Shopping Detox. Vine din sentimentul că demult am trecut limita de „suficient”, iar lucrurile încep să pătrundă în spațiul meu personal. Pe lista de interzise se găsesc:

  • Haine
  • Accesorii (mai ales cercei)
  • Cosmetice (grație job-ului am ajuns să am un stoc atât de mare, încât ar fi păcat să nu le folosesc până expiră)
  • Cărți (în condițiile în care am vreo 50 de cărți necitite și un Kindle plin de to-read)
  • Ceaiuri (e și aici o colecție impresionantă).

***

De cât de multe lucruri avem nevoie să fie suficient?

5.

Un lucru prost

în legătură cu autocunoașterea

e că te cunoști atât de bine,

încât niciun text propriu

nu te mai

surprinde.